Conspirația capatatia

Un fel de prolog

Am decis să scriu acestă întâmplare pentru a nu uita nimic din trecutul meu. Știm toți că e bine să ne uitam trecutul pentru a putea trăi în prezent și în viitor dar acum și aici acestă zicală să zicem, nu are rost. Am vrut ca fiul meu și voi să știți ce sunt și ce am fost. Nu vreau ca el și voi să treceți prin ce am trecut eu. „ Să nu te lași păcalit de aparențe." îmi ziceau păsările în șoapta noapte de noapte. Eu le puteam înțelege dar nu am vrut să ascult. Auzeam doar ciripitul lor pentru ca eram prea preocupat de obiectul care urma să mă distrugă. „ Toți mint. De ce sa te încrezi într-un obiect? Tot ce îți arată nu e real. E un drog! Acela nu ești tu!" Regret ziua în care mi-am găsit prietenul cel mai bun chiar dacă nu era o persoana, era ce aveam eu nevoie. El ma făcut să mă schimb mult. Nu mai eram eu. Parcă băusem ceva și nu îmi mai reveneam din beție. Regret... dar nu vreau să regreți și tu. Poate tu ești cel care va găsi ce am ascuns eu. Nu vreau să devii ce am fost eu. Dacă aceste rânduri te tulbură. Fă ce simți pe moment( Dar nu mă ciupi, Ștefania! Eu vorbeam de poveste, nu de mine.) Aruncă acesta poveste în foc și veziți de viața ta plictisitoare sau continuă să citești. Poate tu ești următorul ales. Nu îți recomand să te bucuri dar să nu îți pară nici rău. Dacă ești alesul ești ca noi și asta nu e un lucru foarte rău. Poți trăi ca un Ciudat toată viața ta sau să intri în acest război. Tu alegi. Ok... Să mă prezint. Sunt sigur că nu vrei să urmezi sfaturile unui străin. Eu sunt Nuno Salvator. Dacă cumva vei găsi obiectul ascuns de mine dă-mi de veste. Vei afla mai târziu cum.

.