Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAPITOLUL FINAL

Eu:Ce faceți aici?
  Acesta privește în jos, cu un zâmbet șters.
Sang :Am auzit de ce s-a întâmplat. Asa ca am fost nevoit să vin .
Își ridică privirea spre mine, acum având o expresie serioasă.
  Sang :Asculta Hara, îl cunosc pe Jimin de ceva timp. Stiu cu ce se ocupă, si eu i-am folosit serviciile odată.
   Dar nu știam nimic de tine, nu ma gandeam ca tu ai vre-o legătură cu Jimin.
Eu:Este o poveste lungă.
   Sang :Nu vreau sa o aud, nu asta e problema acum .
   Tu vei pleca , însă jimin nu. Si nu-l pot lasa aici.
   Eu :Si eu ce pot sa fac?
Sang :Odată ce ieși de aici, va trebui să pleci din țară.
   Eu:Poftim? ! De ce?
Sang :E mult mai sigur asa. Si Jimin va fi nevoit să facă același lucru.
   Eu :Voi pleca cu el?
Un moment de tăcere se lasa între noi.
   Apoi spune.
Sang :Nu. Veți pleca separat, si drumurile voastre nu vor mai avea vre-o tangentă.
      Din nou, tăcere între noi. Imi trebuia timp sa ma gandesc la toată situația. Gândul ca a-și fi plecat din țară fără Jimin, imi provoca un nod în gât. Imi era greu să ma obișnuiesc cu gândul ca aici se va termina.
   Eu:De ce... Nu poate veni cu mine?
  Sang ofteaza
Sang :Jimin e un dealer de droguri, un criminal. Dacă va pleca cu tine, nu vei duce o viață ușoară, vei fi nevoită să te ascunzi mereu, și asta nu-i viața.
   Totuși, nu-ți fa griji pentru Jimin. Am alte planuri pentru el.
  Te voi conduce eu personal la aeroport.Acum te poti duce la el să-l vezi.
  Te astept afara.
Acesta pleacă, lasandu-ma singura. Imi era greu să procesez fiecare informație deodată.
  Dar ar fi trebui să mă bucur, nu? Adică, în sfârșit scăpam de Jimin, de această viața. O puteam lua de la capăt.
  Ar fi trebuit să mă bucur, însă nu o faceam .
  Mă ridic în sfârșit de pe scaun  , corpul fiindumi amorțit.
   Deschid ușa, ies din încăpere, căutându-l pe polițistul brunet cu privirea.
   Într-un final îl zăresc, apoi mă duc la el.
Eu:A-și vrea să-l văd pe Jimin.
   Ofteaza, însă fără să mai spuna ceva imi face semn să-l urmez.
**
Acum mă aflam față în față cu Jimin. Nici unul dintre noi nu spunea ceva.
   În sinea mea mă intrebam daca domnul Sang a trecut pe la el.
  Eu:Jimin... Imi pare rau.
Acesta pufneste.
Jimin :Pentru?
   Eu :Daca nu mă încurcam cu Alec, nu te-ai fi aflat acum aici.
   Jimin :Odată și odată, tot a-și fi fost prins.Pacat ca te-am târât și pe tine după mine
Eu :Mi-au dat drumul.
   Jimin :Era de așteptat. Sper ca vei veni să mă vizitezi la pușcărie .
   Apoi râde. Încă putea să râdă.
Eu:Nu se va întâmpla.
  O spun încet, cu o durere vizibilă în glas.
   Jimin :Nici măcar favoarea asta nu mi-o poti face? Bine, nu veni.
   Eu :Nu e vorba despre asta Jimin, nu te mai purta ca un copil.
Jimin :Atunci?
Eu :Domnul Sang a venit la mine. Mi-a spus că odată ce plec de aici, voi pleca și din țară.
    La fel vei face și tu. Te va ajuta sa iesi .
Jimin :Și de ce ești atât de tristă?

Eu :Vom pleca separat. Tu iti vei vedea de viață, și la fel va fi și pentru mine.
   Se lasa pe spate, sprijinit de spătarul scaunului.
   Mă priveste fix în ochi.
Jimin  :Ah... Trebuia să vin și momentul asta.
  În sfârșit scăpăm unul de altul.
  Voia să pară nepăsător, însă i se citea o urma de tristețe în glas .
  Eu:Nu mă asteptam sa ajungem la asta. O să... O să mă obișnuiesc greu fără tine.
   Acesta se uita la mine, zâmbind.
Jimin :Să inteleg ca mă placi.
   Eu :La dracu Jimin!
Jimin :Nu spune "nu".E adevărat ca mă placi.
   Oricum nu-mi puteai rezista.
Acesta zambeste distrat, la fel făcând și eu.
   Însă zambetele noastre dispar. Revenind la expresiile mohorâte.
  Jimin :Hara?
  Eu :Da.
Jimin :O să-mi fie dor te tine, într-un fel.
   Lacrimile imi înțepau ochii.
Eu :Și mie. Sper, ca ne vom mai revedea.
  Mă ridic de pe scaun, imi mai arunc odată privirea spre el, și dau să plec.
  Însă mă oprește.
Jimin :Înainte de asta, mai am ceva de făcut.
   Apoi mă sărută, trăgându-ma spre el. Fiind acum lipită de abdomenul lui.
   Imi doream să nu se mai termine clipa asta,voiam ca timpul să înghețe, iar noi să rămâne asa. Însă nu era posibil.
    Ne despartim din sărut, uitându-ne unul la altul.
    Jimin :Îți jur ca te voi găsi, și voi veni după tine.
   Zambesc amar.
Eu :Sper ca ziua acea să vină mai repede.
   Mă mai sărută odată, apoi mă lasa să plec.
   **
Urc în mașina Domnului Sang, pornind spre aeroport . Voi începe o altă viața, dar nu-l voi uita pe jimin, și voi aștepta să vină.
 

**Peste 4 ani **
Locuiam într-un oraș frumos acum, domnul Sang a ales ce era mai bun pentru mine.
    Imi terminasem liceul, chiar și o facultate. Aveam și un loc de muncă bine plătit, care imi plăcea. Totul mergea perfect.
   In acești 4 ani, nu mai auzisem nimic de Jimin. Cumva, imi pierdusem și speranța că el va veni după mine. Mă gândeam de multe ori ca poate și-a făcut o familie, și-a lăsat viața aceea din Coreea in urma, cum am făcut și eu.
   Și speram să fie asa, voiam să aibă o viața mai bună.
  ****
Venisem destul de târziu astăzi de la serviciu. Eram atât de obosită, încât mă chinuiam să bag cheia in broasca ușii.
  Într-un final când reușesc, deschid ușa, mă descalt și imi arunc geanta pe masuta de cafea.
   Mă arunc pe canapea, și răsuflă ușurată.
  Un zgomot răsuna în toată casa . Apoi din nou, și din nou. Era soneria ușii
   Mă uit la ceas ,și era 00:10 .
Eu:Cine naiba imi face vizite asa târziu.
   Nu aveam de gând să răspund, însă persoana de la ușa, era insistenta.
    Oftez nervoasă, apoi mă ridic.
   Odată ajunsa in față ușii, o deschid.
  Eu :Ce dracu...
Însă mă opresc. Mă uitam șocată și confuză la persoana din fața mea, nu-mi venea să cred.
    Lacrimile imi inundau obrajii deja.
  Jimin :Hai nu plânge acum. Ti-am spus că voi veni după tine.
 
                    Sfârșit