Stiloul cu cerneală îmi tremură pe foaie în timp ce scriu aceste rânduri . Ochelarii îmi cad pe nas . Simt un început de migrenă . Bătrâneţea m-a ajuns şi pe mine , cum o să ne ajungă pe toţi . Nu credeam că se va întâmpla , dar s-a întâmplat . Îmi duc mâna la frunte şi mi-o frec uşor ; am uitat ce vroiam să scriu . Oftez . Ah , asta era .
Dragă cititorule ,
Aceste pagini pe care le-am scris în timpul tinereţi mele , oricât de stupide ar suna , vă asigur că nu sunt plodul imaginaţiei unui copil ce suferă de o boală mintală . Tot ce-ţi citesc ochii , şi toate imaginile pe care o să le ai în cap , sunt cât se pot de reale . Le-am văzut cu proprii mei ochi , am simţit fiecare moment ca o biciuire aspră . Mintea mea e şubredă acum , nu-mi mai amintesc multe lucruri . Nici măcar ziua nepotului meu . O să mă duc la o consultaţie , sunt destul de sigură ca sufăr de Alzheimer . Acum ştiu cum se simţea bunica mea . Urâtă , urâtă bătrâneţe .
Dar nu sunt aici ca să mă plâng de cei 67 de ani ai mei , sunt aici ca să te introduc într-o altă lume . Mai ţii minte , când erai doar un copil a cărui minte stătea la joacă şi dulciuri toată ziua ? Desigur că da . Mai ţii minte când stăteai întins în pat cu ursuleţul pe pluş la piept , strigând după mama ta , în timp ce lacrimi îţi udau obrazul ? Plângeai pentru că o pereche de ochii roşiatici s-au strecurat în dulapul tău sau pentru că o umbră fără stăpând se plimba de colo - colo . Mai ţii minte cum mama ta venea într-un suflet la tine , luându-te în braţe ?
Copilul meu , dar de ce plângi ?
Mereu te întreba asta şi tu mereu îi spuneai cum ai o creatură mişunând prin camera ta . Iar mama ta râdea , ştergându-ţi lacrimile cu mâna ei blândă . Şi-ţi zicea că n-ai motiv de teamă , că a fost doar imaginaţia ta . Te întindea din nou pe pat , şi-ţi punea ursuleţul lângă faţă şi te săruta dulce pe frunte şi după ieşea , zicându-ţi din pragul uşii că monştrii nu exsistă .
Minciunile au exsistat de la începutul timpului . Atât de multe ... Blestemate să fie ! Oamenii mereu au minţit pentru a ieşi din anumite probleme , sau pentru a-şi păcălii un prieten . Monştrii nu exsistă . Poate cea mai mare minciună . Dar nu e chiar minciună , nu acuma . Acum milioane de ani , a exsistat un om . Un om care a respins exsistenţa monştrilor . Şi acel om , le-a zis altor oameni . Şi acei oameni , altor oameni . Şi tot aşa , până s-a ajuns în zilele de azi . Oamenii au fost învăţaţi să nu creadă în aşa ceva .
Ştiinţa ne spune că omul a evoluat din maimuţă . Religia ne spune că o entitate divină sub numele de Dumnezeu , care a exsistat de la începutul timpului şi care a creat tot ce vedem în ziua de azi în termen de doar 6 zile şi care şi-a trimis propriiul fiu pe Pământ ca să ne mântuiască , ne-a creat pe noi .
Şi dacă acest " Dumnezeu " a creat atât de multe minuni , fiţi sigur că noi , oamenii insipizi , nu suntem singurii care pun piciorul pe pamânt . Oh nu , dragă cititoule , nu suntem ...
Crede-mă .
Iar dacă decideţi să citiţi în continuare , o faci pe cont propriu . Tot ce credeai că ştii despre lumea în care trăieşti este greşit .
Cu drag ,
E . J . Knight .
