Ca o adiere de vant

,, Ai fost la el, nu-i asa ?"

   Ma trezsec si primul lucru pe care il fac e sa ma uit la Abel. Dau cu ochii de acei ochi albastri reci, se pare ca am revenit la realitate.

-  Ai dormit bine? Ma intreaba el.

- Da.

- Ma bucur. Acum cred ca e momentul sa pleci Chleo vine la mine in jumatate de ora si nu vreau sa te gaseasca aici.

- Si ne-am intors.

- Doar nu credeai ca o sa o las pe Chleo dupa ce am dormit impreuna? Esti atat de visătoare Aala.

- Sa te ia naiba Abel. Stric si ma dau jos din pat.

  Imi strang hainele si ma imbrac repede, iar tricoul i-a zburat direct in fata, asta era si tinta.

- Nu inteleg de ce esti asa intepata.

- De ce sunt asa intepata? Ti se pare normal sa ma amagesti in halul asta? Te urasc Abel. De acum inainte o sa ma vezi doar de la distanta. Strig la el.

  Nu spune nimic doar ma privea cu privirea sa care imi ajungea pana la suflet si il ingheta. Il urasc din toata inima mea in acest moment.

- Ramai acasa data viitoare cand te mai sun beat.

- Asta am de gand sa fac. Sa raman acasa si sa stau cat mai departe de tine fraiere.

  Ies trantind usa in urma mea, iar jos dau de Monica care se uita zambind la mine.

- Aala e totul bine? Ma intreaba ea oarecum ingrijorata dupa ce a vazut ca par iritata.

- Nu vreau sa discut despre asta.

  Ies tarantind usa casei, iar acolo dau de Chleo care parea uimita sa ma vada. Ma analizeaza din cap pana in picioare si imi arunca o privire plina de tristete.

- Stiam eu. Spune ea aproape plangand.

- Ce stiai Chleo?

- Ca te iubeste Aala, ca tot timpul te-a iubit. Mereu te aduce in discutii si mereu distruge cate ceva cand ii spun ca nu-mi place sa mi se vorbeasca despre tine.

- Nu e deloc asa Chleo. Il urasc din tot sufletul meu pe omul asta. Si iti dau un sfat pastreaza distanta.

- Chiar tin la el si am acceptat totul. Felul in care te privea pe holurile liceului, geloziile lui de cate ori te vedea cu Damir, iti respira numele chiar si in somn.

- Eu zic sa-l lasi Chleo. Nu trebuie sa accepti nimic nimanui, mai ales lui. Nu merita asa oameni langa el.

- O sa ma mai gandesc. Dar tu ce cauti aici? Ma intreaba ea.

- Spune-i sa iti povesteasca.

  Nu mai spun nimic doar plec înspre masina. In acest moment tot ce ma gandeam era tot ce imi spusese Chleo, Abel facea toate astea? Prefer sa nu aflu raspunsul pentru toate  astea, prefer sa cred ca nu-l cunosc si ca tot ce s-a intamplat nu a existat vreodata. Imi iau adio de la gandul ca eu si Abel vom fi ceva candva.

   Ajunsa acasa, am mancat ceva si am mers direct la mine in camera si dupa am intrat in baie ca sa imi fac un dus. Se pare ca mama e plecata la firma iar, il pot numi noroc pentru ca nu trebuie sa dau explicatii, dar sunt sigura ca Monica ii va povesti totul, deoarece sunt cele mai bune prietene si e normal.

   Am iesit de la dus, iar cand intru in camera in patul meu era satenul cu ochi verzi si parul ciufulit. Damir s-a intors in oras, dau sa il iau in brate, dar imi amintesc ca sunt doar in prosop, iar el ma studia din cap pana in picioare.

- Frumos prosop Christoph. Se asorteaza cu oja. Spune el amuzat.

- De ce nu mi-ai spus ca te intorci in oras?

- Voiam sa iti fac o surpriza. Dar din cate vad mi-ai facut si tu una. Spune el amuzat.

- Taci te rog.

- Si cati copii vrei sa facem? Ce zici de gemeni?

- Tripleți. Spun raspunzandu-i la gluma.

- O sa fie puțin mai mult  de lucru.

- Amuzantule.

  Se apropie usor de mine, iar eu ma dau cu cativa pasi in spate astfel spatele meu facand contact cu peretele rece. Imi mangaie usor obrazul si imi ridica barbia cu doua degete astfel privindu-ma in ochi. Ma saruta pe umarul drept, dupa care isi muta privirea înspre ochii mei din nou. Isi strecoara mana pe sub prosop astfel simtind cum imi atinge usor zona intima, isi retrage mana si ma saruta usor pe buze, dupa care se retrage si se aseaza inapoi in pat.

- Ai fost la el nu-i asa? Ma intreaba oarecum dezamagit.

- De unde ti-ai dat seama?

- Iti miroase pielea a el.

- Chiar asa de tare se simte?

- Da, ii cunosc mirosul acela de parfum intepator care ramane oricat de mult te-ai spala.

- Pot explica.

- Nu trebuie Aala. Imbraca-te si dupa mergem sa mancam undeva.

- Bine.

  Merg in fata dulapului si imi aleg ceva confortabil, ma uit la Damir si statea intins cu ochii inchisi in pat, deci pot sa ma schimb aici.
  Am lasat prospul sa cada podea si simteam cum imi arde toata pielea dupa atingerea lui Damir, simteam cum organismul meu o luase razna.
  Imi iau lenjeria intima pe mine si dupa hainele.

- Rosu cu dantela e o alegere chiar buna. Ii aud vocea lui Damir.

- Nu-mi vine sa cred ca te-ai uitat.

- Doar nu credeai ca o sa stau cu ochii inchisi si sa ratez asa ceva?

- Boule.

- Taci ca ma iubesti.

- De unde ai tras aceasta concluzie?

- O lasam asa.

   Dupa cateva minute eram in masina sa. Am decis ca o sa mergem sa mancam la un local putin mai vechi pe care il detine bunica lui Damir, din cate am inteles de la el. Sa inteleg ca intr-un mod subtil ma cheama sa ii cunosc bunica.