Suflete Amare

capitolul 4

În săptămâna în care a murit mama nu am avut puterea de a mă ridica din pat, am stat doar singură în apartamentul meu plângându-mi de mila până când Will m-a tras după el cu forța ca să ies din casă. El mi-a spus că dacă o să mai stau mult acolo o să ajung ca și mama mea, așa că uite, am ajuns acum la o cafenea din cartierul nostru vorbind.
-Ce ai de gând să faci acum? m-a intrebat Will.
- Asta este o întrebare foarte bună, spun eu sarcastică. Aș vrea să rămân prin zonă până când o să termin liceul și apoi o să văd eu ce pot face ca s-a mă duc la facultate. Poare o să mă angajez la un restaurant peste vară sau o să continui să vând droguri până când o să pot să îmi strâng de ajuns banii cât să mă duc la facultate. Tu ce ai de gând să faci?
- Dacă mă crezi, aș dori să mă mut cât mai repede din acest cartier mizerabil. Nu mai suport să trăiesc împreună cu tatăl meu care acum mi se pare că este doar un străin.
Will are destul de multe probleme cu tatăl său, fiindcă acesta este un alcoolic care trebuie duc la dezintoxicare, după spusele sale.
- Dar hai să nu mai vorbim despre probleme și să vorbim despre niște lucruri care ne încântă, spune Will cu un entuziasm cam forțat. Ai intrat la acel proiect de care îmi spuneai acum câteva săptămâni?
Acum câteva săptămâni profesoara mea de literatura mi-a propus să ma înscriu într-un proiect de poezie în care trebuia să arăt niște poezii scrise de mine.
- Nu am intrat, dar a spus că am potențial și dacă o să mai lucrez ar fi posibil de să pot intra în acest program.
Continuă să povestim mai multe nimicuri dar în câteva minute aud telefonul lui Will sunând. Acesta raspunde și îl aud spunând:
-Vin imediat. Eveline, trebuie sa plec. M-a sunat o vecina și mi-a spus ca tata a început sa urle si să bata la uși că un nebun prin tot blocul, nu mai pot cu omul asta.
- Îmi pare rău să aud asta, du-te și ajută-l. Mai vorbim noi.
Il îmbrățișez și apoi ne luam rămas bun unul de la celălalt și plecam fiecare în drumul nostru.
Drumul spre casa de la cafenea nu era foarte lung, dar nici prea scurt, un drum perfect pentru a-ți limpezi mintea și pentru a te gândii la lucruri. Îmi bag castile în urechi și pornesc la drum.
In drum spre casă îmi fac un mic plan pentru ziua de azi. Vreau să încep să sortez lucrurile mame și să le pun în niște cutii și să donezi măcar hainele ca să fac o faptă bună sau măcar să le vând poate fac așa ceva banii de buzunar.
Tot mergând așa adâncită în gândurile mele mă izbesc dintre o dată de un perete care nu credeam că există pe un trotuar. Mă dezechilibrez și pic în fund.
Cână în ridică ochii văd un băiat cu părul negru și ochii de un verde nu mai pomenit, nu am mai văzut în viața mea așa ochi verzi acesta.
Imi intinde mâna și îmi spune
-Uite-te pe unde mergi, îmi spune el pe un glas rece.
Mă ajută să mă ridic și apoi pleacă fără să se mai uite înapoi.
Chipul lui rămâne îmi în minte tot drumul acei ochi de un verde nemaipomenit și părul negru. Trăsăturile frumoase cu un maxilar ascuțit și niște haine la fel de negre ca și părul lor dar elegante.
Într-un  final ajung acasă și cu cea mai mare motivațiesă încep treabă.
Uitându-mă la hainele mamei, la fotografiile cu noi, la lucrurile pe care le picta când stătea în apartament îmi dau o stare de neliniște și un dor.Îmi doresc din tot sufletul ca încă să fie printre noi și să râdem în timp ce ne uităm la filme vechi sau la cele mai tâmpite emisiuni difuzate la televizorul nostru antic, după cum ii spunea mama.
Mi-a durat în jur de doua ore să sortez hainele.
Urmează toate sertarele cu fotografii, medicamente, scrisori ,facturi care trebuie să le scot și să încep să le sortez.
În timp ce îmi scoteam lucrurile din server găsesc scrisoare cu numele meu scris pe ea, mă uit cu atentie la scris si imi dau seama că era scrisul mamei. Oare mi-a lăsat acesta scrisoare fiindcă știa că o să moară atât de repede?
Inima început să îmi bată mai tare în piept Mă simțeam atât de emoționată și șocată în același timp cât discreet scrisoarea cât de repede pot dar cu cea mai mare atenție ca să nu o rup. Și încep sa citesc.

Dragă Eveline

Unn început destul de clasic, spun în mintea mea.

În caz că citești această scrisoare înseamnă că am murit, dar vreau să știi că te-am iubit mai mult decât orice pe planeta asta. Ai fost singura mea fiică și singură persoană în care nu m-a bandonat ,ai fost lumina ochilor mei și chiar dacă nu am putut să îți ofer diferite lucruri sau ce aveau alți copii ,tu mai iubit atat de mult.
Știu că tu muncești o grămadă ca să mă poți ajuta pe mine. Scriu această scrisoare la 12:00 noaptea după ce tu ai iesit pe ușă.
Știu că tu crezi că eu dorm de fiecare dată când ieși, dar eu fac asta mereu, mă gândesc unde mergi ,mă gândesc ce faci și mă gândesc de unde faci tu rost de bani. O fată de 15 ani,mă întreții pe mine. Eu ar fi trebuit să fiu persoană responsabilă care să aibă grijă de noi două . Nu tu ,dar viața nu este tot timpul corectă și câteodată oamenilor răi li se întâmplă lucruri bune și oamenilor buni lucrurile rele. Sper din tot sufletul că nu faci ceva ilegat ca să intri în bucluc deoarece vreau ca tu să îți trăiești viața frumoasă și să nu ai probleme din cauza mea say din cauza bolii de care sufăr.
Eu nu mai am mult, eu mi-am trăit viața așa că după ce o să mor eu este timpul să îți trăiești tu viața. Fă ce îți place. Fă lucrurile imposibile să devină posibile. Muncește ,dar încearcă să te distrezi fiindcă avem doar o viață. Încearcă să iubești din inimă, încearcă să faci toate lucrurile care vrei și care îți plac. Nu trebuie să îți fie frică de viața . Ea este doar o  amestecătură de întâmplări bune și rele. Nu este doar o linie continuă, o să fie un deal abrupt, o să pici dar să te ridici dar atunci când pici trebuie să înveți din greșelile tale și să te ridici mai puternică. Am vrut să îți las această scrisoare ca să știi că tu ai fost cea mai importantă persoană din viața mea, tu Eveline nu altcineva. Toată lumea m-a părăsit ,dar tu ai rămas, așa că trăiește viața la maxim, bucură-te de fiecare moment. Fă-ți prieteni, fă-ți iubiți ,câștigă amintiri frumoase și șterge-le din minte pe cele urâte ,fă totul din suflet. Scriu această scrisoare cu lacrimi în ochi știind că tu o să rămâi singură dar ești puternică și te rog să fii în continuare pentru mine și pentru viața ta, Fii puternică pentru mama ta care te iubit și fii puternică pentru tine.
Deși nu ai avut ce avut alți copiii nu au avut cel mai frumoase jucării sau cea mai nouă păpușă Barbie sau nu te-am dus la lecții de balet, tu mereu ai fost o fetiță cu zâmbetul pe buze, mereu mai ajutat când am avut nevoie de tine și ai fost una dintre cele mai importante persoane care au apărut în viața mea. Acum când mă uit la tine și te văd cât de mare ai crescut și cât de matură ești nici nu pot să nu mă gândesc cât de repede a trecut timpul, parcă acum o săptămână erai o fetiță mică care alergat desculță prin iarba parcului după un fluturaș mic și alb ca să îl prinzi. Incă mă gândesc la momentele petrecute împreună și la toate amintirile pe care le avem din toate orașele în care am stat . Știu ce ne-am mutat mult și îmi cer scuze că niciodată nu am avut o casă doar a noastră. Și îmi mai cer scuze fiindcă ne-am mutat atât de des și îmi cer scuze că din cauza mea nu ai putut să ai atât de mulți prieteni dar poate asta te-a făcut mai puternică ,nu?
Nici nu îți dai seama cât de greu este pentru mine să mă gândesc la faptul că ai crescut fără rude și fără prieteni ,doar tu și cu mine. Viața continuă dragă, așa că nu o să te rog să mă uiți dar nu vreau nici să trăiești cu gândul că eu am rămas în urmă și tu trebuie să îți continui viața ,vreau să spun pentru ultima dată să îți trăiești viața la maxim fiindcă nu contează dacă ești bun sau rău, toți murim.
Trebuie să închei această scrisoare fiindcă ai ajuns acasă și nu vreau să știi că eu nu dorm fiindcă te vei îngrijora, dar vreau să spun că te iubesc mult mai mult decât orice Te iubesc Eveline.

Cu drag, Mama.