Doar un pahar |
Se învârte camera cu mine
Și odată cu ea, și gândurile
Mintea-mi zboară la tine
oare mi-e bine?
Nu, cred ca mai am nevoie de un pahar de rom, băutura noastă,
unul singur, sa contemplez
scenarii sa-mi fac
Despre tu și eu, odinioară iubiți
Despre eu și tu, sub clar de luna fericiți
Fericire ce acum e dispărută fără urma.
Mai am nevoie de un pahar, poate de doua
Nu! Am nevoie de toată sticla!
Simt cum declinul ma cuprinde
ups, asta ce e? oh, o poza cu noi doi
Îmi e dor.. Ba nu, nu mi-e dor
sunt ametita - Ești ametita!
O voce se aude brusc, și ma întorc spre ea, sau el?
El este, acum mai grijuliu ca-ntotdeauna!
Îl cuprind la pipet, îl lovesc, plâng
și o iau de la capăt
Îi spun dragastos ca-l iubesc, apoi cu ura ca-l vreau mort.
Îl cuprind de talie, îl strâng tare cu bratele-mi micuțe
și plâng ca un copil spunandu-i:
Agonizez sa te simt lângă mine
Cu faramele dulci de placere ce treceau prin mine
Cu dragostea ce-ti purtam când îmi spuneai vorbe de iubire
Dar totul, absolut totul ai transformat în disperare
Și fericirea mea, a noastră moare,
Moare precum un boboc de trandafir
Ce a fost omorât de un vampir.
Acum zac pe podea, sau în cimitir?
mi-e același lucru
Lângă mine te aștept din nou, dar ai plecat
Nicio problema, te aștept. -sunt aici
Clipele trec, trebuie sa ma reconspir
oh, iată-te din nou dulce umbra.
Trebuie sa-mi închid inima de safir
Sa mor de tristețea ta, a noastră!
Clipe fericite înșir spre a le da uitării
Dar tu spui -Hai sa ne aducem aminte de strălucirea noastră!
Oh, adu-ți aminte doar tu, iubitule, acum mi-esti doar o umbra
și încă una obscura
ce ma umple de ura.
Îmi doresc, oh iubitule, sa nu te fi cunoscut vreodată
Sa nu-ti fi fost a placerii ancora
Sa nu ma fi aruncat în marea dura.
Băutura mi-a luat mințile
Tine departe sfoara!
Deasupra mea inspiri și expiri -nu te las sa mori!
Simt cum îți lași privirea sa ma admire
Ceva îmi spune ca ești plin de uluire.
Asculta-mi cuvintele, nu sunt ele prea sfâșietoare
dar îți promit ca ele sunt pline de durere.
Dragostea mea s-a risipit
Acum, și pentru totdeauna.
Nu mai simt nicio șovăire
nicio strălucire.
Hei, tu! vrei sa intri în inima mea? -tot eu sunt
Vrei sa mi-o distrugi și tu?
Sa nu mai știu ce e de mine, din nou?
Uite ca pe tine o sa te las
O sa las pe oricine sa-i ia locul! -iubito, nu spune asta
Din mine nimic n-a mai rămas
Dar din el?
din el au rămas doar dorințe în prag de prăbușire
Acum ca eu nu voi mai fi a lui, sau aici
O sa ne revedem intr-o lume liniștitoare
În care putere vor avea vrăjile
Și înțelepciune gândurile.
Atunci rogu-te sa te iert, nu acum
Caci tu ești mort pe dinăuntru
poate mai mort decât mine
Dar eu pot sa zâmbesc
Sa ma ascund pana la adânci bătrâneți
Sa nu-mi cunoască nimeni povestea
Tu, în schimb, poți sa trăiești
Fără sentimente sau o persoana iubita.
Sper ca încă ma mai iubești, ca-mi simți durerea
Si ca te fac sa te întrebi:
"de ce am făcut asta"
"de ce ma tot întorc la ea"
"de ce tot ma așteaptă "
"de ce nu mă mai iubește "
Dacă eu am devenit o umbra, o sa devi și tu
Și doar la mine vei fi capabil sa te gândești
Și la cum m-ai pierdut
Și mai ales, pentru cine.
Azi nu te mai iubesc
Azi vreau doar sa nu te mai gândești
Încetează sa ma tot urmărești din palatul tău de umbre!
Nu am nevoie de protecția ta!
Acum, sufletul meu aparține altui regat, unei alte lumi
în curând..
Nu mai poți schimba nimic.
