Levanter

Capitolul 6

Zilele treceau destul de repede. Primăvara își făcea simțită prezența, căldura fiind un factor care dovedea asta. Minho și Jisung erau la florărie, ca de obicei, și spre fericirea lor astăzi nu fusese aglomerat.
Minho tocmai se întorsese din debara când deodată simți cum două brațe îl înconjoară din spate, era Jisung. Minho îl apucă pe tânăr de mână și îl trase în fața lui, pe urmă îl luă în brațe și îl așează pe birou. Își așeză mâinile pe fața lui Jisung, sărutându-l încet pe buze. A fost doar un sărut rapid, dar totuși acesta a reușit să stârnească roiuri de fluturașii in stomacul lui Minho.
Când a vrut să înainteze pentru un alt sărut, aceștia au fost deranjați de sunetul clopoțelului de la ușa, semnalând venirea unui client. Imediat cum se auzi zgomotul, cuplul au luat o poziție mai decentă, Jisung fiind acum în picioare lângă Minho.
Era o doamnă destul de tânără, fața ei avea trăsături fine, iar părul ei negru se potrivea excelent cu rochia roșie pe care o purta.
"Bine ați venit! Cu ce vă pot ajuta?" Întreabă Minho.
"Bună ziua! Doresc un buchet de trandafirii roși, 15 dacă se poate."
"Așa să fie, ma voi întoarce imediat!" Îi răspunde Minho în timp ce se îndrepta către trandafirii.
Jisung rămăsese acolo în timp ce atmosfera devenea din ce în ce mai grea. După o perioadă scurtă se aude vocea femii.
"Scuzați-mă, dar domnul acela are prietenă?"
Fața lui Jisung îi pică în timp ce singurul cuvânt pe care putea să îl scoată acum pe gură a fost un simplu "Ce?".
"Nu mai auzi? Te întreb dacă colegul tău de muncă, sau ce o fi el, are prietenă. Ai înțeles sau trebuie să îți desenez?"
"Uhmm..." nici nu știa ce ar trebui să îi spună. Adică ar putea să îi zică direct "Da, el chiar are o iubită. Defapt iubit, și acela sunt eu." dar nivelul de stres îi creștea fără ca măcar să aibe vreun motiv. Se simțea puțin intimidat de femeia aceea, însa spre fericirea lui a fost salvat de Minho care tocmai se întorsese.
"Da am, defapt nu o iubita ci un iubit."
Ochii femeii i se măriră încet în timp ce gura i se deschise involuntar.
"Iubit? Mă lași? Sunt sigură că nici măcar nu e ceva serios între voi doi așa că mai bine ți-ai face o iubită. De exemplu una ca mine." Vorbea ea cu mândrie ca și cum Jisung nici măcar nu era acolo.
"Dacă vrei să ști între noi este ceva serios, nu-i așa dragule?" Îi răspunde Minho în timp ce își înfășura una dintre mâini în jurul taliei lui Jisung "Chiar avem în vedere faptul de a ne căsători."
"Vrei să spui că tipul ăsta e iubitul tău? Și aveți de gând să vă căsătoriți?" Continuă doamna în timp ce arăta spre Jisung.
"Da și da. Asta te costă 50 de dolari"
"Mă rog faceți ce vreți oricum nu mă meritai." Se răsti femeia în timp ce punea banii pe birou, după care se îndreptă spre ușă pentru a pleca.
"Nici măcar tu te voiam. O zi bună!!" Îi răspunde Minho în timp ce rânjea fiind mulțumit de reacția femeii însa Jisung rămăsese tăcut. După o perioadă în care doar stătea și se uita la iubitul lui, acesta vorbește.
"Ce ai vrut să spui cu asta?"
"Cu ce?" Îi răspunde Minho întorcându-se către Jisung.
"Nu te prefă că nu ști la ce mă refer! Chiar ai de gând să te... căsătorești... cu mine?"
"Da Ji, chiar am de gând să fac asta."
"Min, știi că nu putem face asta, nu?" Răspunde Han. Nu e ca și cum el nu dorea să își petreacă viața alături de persoana iubită, dar faptul că erau amândoi băieți era problema.
"Nu mă interesează. Ce dacă nu ne putem căsători legal? Atât timp cât ne promitem unul altuia și vom păstra promisiunea este la fel de bine, chiar mai bine decât o căsătorie. Așa că Jisung, te rog să înțelegi că eu te vreau doar pe tine, nu prin acte pentru că nu asta ne definește iubirea, vreau sa fi martor dragostei mele pentru tine." Spune Minho încercând să îl facă pe Jisung să înțeleagă.
"Dacă continui să vorbești așa chiar am să accept cererea ta în casătorie." Zise Jisung în timp ce se înroșea, dar dacă Minho ar fi continuat, nu avea de gând să zică nu.
"Atunci voi continua și nu mă voi opri pană când vei accepta." Răspunde Minho, mâinile lui așezându-se ușor pe talia băiatului pentru a-l trage mai aproape.
"Deci care ți se pare că sună mai bine, Lee Jisung sau Han Minho? Deși eu cred că Lee Jisung sună mai bine."
"Aiș, nu mă fă să te sugrum chiar în momentul ăsta." Se răsti Jisung la tâmpeniile pe care le scotea Minho pe gură, lovindu-l încet peste umăr.
"Ai stricat un moment frumos, știi asta?"
"Puțin îmi pasă de momentul ăsta. După ce că îți accept cererea prostească vrei să îmi schimb și numele. Lee Minho nu îți forța norocul."
"Deci ești de acord cu cererea în căsătorie? Perfect atunci!"
Jisung se plesni peste față. Chiar este de acord cu tâmpeniile iubitului său.
"Știi, la sfârșitul zile mă întreb cum de reușesc să te suport. Ai noroc că te iubesc."
"Și eu te iubesc Ji." Îi răspunde Minho în timp ce plasa un sărut rapid. "Deci rămâne Lee Jisung"
"Băiete nu mă forța."
"Bine, bine.... dar-"
"Nici să nu te aud." Îi închise Jisung gura lui Minho cu un alt sărut.