Skull

27. Ne vom căsători la sfârșitul verii

27. Ne vom căsători la sfârșitul verii.

Dorm. Sau asta încerc să fac, dar oamenii fericiți dimineața nu mă lasă să fiu la rândul meu fericită. E haos în jurul meu. De o oră stau pe scările de la intrare cu capul sprijinită de rusacul lui Skull și al meu, așteptând ca surorile mele să termine odată cu adusul bagajelor în mașini. Eu abia am fost în stare să îmi iau ceva haine cu mine. Skull a râs când m-a văzut ieșind din dressing cu două rochițe, o pungă de hârtie în care am aruncat la întâmplare lenjeria intimă ce mi-a căzut în mână și niște șosete, o pereche de blugi și două tricouri. S-a uitat la mine cu ochii ieșiți din orbite și m-a întrebat imediat dacă sunt bine. Am murmurat o înjurătură și idiotul a râs din nou, apoi a venit și m-a sărutat pe cap, dăruindu-mi un sentiment straniu în inimă. Am ieșit din cameră cu ochii jumătate închiși, aproape regretând că nu am stat acasă să dorm toate zilele astea în care am liber. Sami stă rezemată de unul dintre stâlpii de piatră, având o ceașcă de cafea între degete, privind când la mine, când la ceilalți. M-a întrebat dacă sunt bine când și-a făcut apariția, iar eu aproape am mârâit spre ea răspunsul. A început să râdă, apoi ceilalți au imitat-o.

Skull și Dark stau amândoi rezemați de capota mașinii lui, având-o pe Emilia între ei. Femeia le-a preparat cafea, iar acum idioți își pun farmecul în scenă pentru ea. Amândoi au câte un braț pe după talia ei mică, sărutând-o pe obraji tot la un interval de câteva secunde și toți surâd al naibii de fericiți. De ce naiba ai fi fericit după ce ai dormit câteva ore? Eu și Skull am adormit acolo pe balcon și aproape am plâns când Dark ne-a trezit. Omul s-a urcat pe balconul meu și apoi ne-a dat trezirea în stil mare. Și-a cuplat telefonul la sistemul audio din camera noastră și a pus o melodie hard rock. Am sărit ca arsă din brațele lui Skull, aterizând pe podea cu capul într-o poziție ciudată. Dark s-a prăpădit de râs, asta până ce Skull s-a năpustit asupra lui. S-au împleticit amândoi până spre patul meu, într-o ploaie de înjurături și râsete, apoi au căzut pe saltea, prostindu-se și înjurându-se colorat. Pentru câteva secunde am simțit că nu am ce cauta acolo. Amândoi au părut atât de reali și de străini în același timp, deoarece eu nu i-am văzut niciodată să se poarte atât de natural și deschis în preajma mea. Eu le-am văzut doar partea întunecată și nu credeam vreodată că oamenii ăștia care sunt definiția întunericului pur au o parte colorată.

- Neve, trezește-te! Suntem gata.

- În sfârșit! țip obosită și mă ridic, luând rucsacurile. Parcă ați pleca de acasă pentru o jumătate de an, murmur pentru mine și îmi târăsc picioarele spre mașina lui Skull.

Sunt prinsă de braț și oprită. Cunosc atingerea ei. Îmi întorc capul spre Sami, încercând să îmi dau seama ce vrea din expresia feței sale luminoase. Îi pătează buzele un zâmbet cald și nu știu ce am făcut să îl primesc. Ridic dintr-o sprânceană, așteptând să îmi spună de ce se uită la mine cu... Da, cu iubire în privire. Toată lumea din casa asta înnebunește?

- Mulțumesc! murmură și mă îmbrățișează fulger.

Primul meu instinct e să mă retrag violent, dar apoi mă înmoi și încep să mă port ca Izanagi a lui Skull. Ca un șarpe care și-a prins prada în capcană. O îmbrățișez strâns și sentimentul pe care-l capăt e ireal de copleșitor. Am iubit-o pe Sami mai mult decât pe Emilia, mai mult decât pe părinții mei. Ăsta e un adevăr greu de spus, dar atât de real. Am venerat-o pe femeia asta de când am început să vorbesc. Ea a fost tot timpul acolo pentru mine și m-a răsfățat și iubit, până într-o zi când s-a retras de tot și m-a lăsat de izbeliște. Iar pentru asta merită toată cruzimea mea. Și tocmai are parte de ea. Mă retrag puțin și aș vrea ca Skull să îmi vadă în clipele astea ochii, deoarece doar el e capabil să își dea seama cum întunericul lichid pulsează acum acolo la maximum.