Nu-mi doresc nimic mai mult de la viața decât sa stau, să stau întinsă pe o câmpie privind în gol, fără griji fără părinți alcoolici pe capul meu ce sa ma abuzeze nonstop dar acum chiar nu simt nimic, am un sentiment de parcă aș cădea în gol
Dar ma simt atât de bine tot ce simt în adâncul meu e liniște, totul la ce am visat mereu
Și dintr-o data atâta durere când o forță atât de mare ma trântește de ceva semănând a un perete luminos
Totul e atât de înspăimântător și nou încât nu îmi pot opri șiroaiele de lacrimi ce îmi acopera obrajii făcându-mă sa suspin și mai tare, încep a fugi când vad ca camera întunecoasa în care sunt nu se mai termina iar apoi brusc ma incordez când aud vocea groasa ce provine din acea lumină îndepărtată ce nu am văzut-o prima data
Îmi târăsc încet picioarele ajungând destul de repede la acea încăpere de unde se auzi glasul, aici e mult mai plăcut decât în acea încăpere în care "aterizasem". cumva simțeam o voce în capul meu ce îmi spunea sa fug cât mă țin picioarele și alta care ma adus aici în fata acestui după mine fiind un înger bătrân îmbrăcat într-un halat lung ce îi acoperea pielea pana peste tălpi, cu aripi maiestuoase ce îi înfășurau spatele și sclipeau ca 2 diamante
-Copilo, nu iti fie teama nu sunt aici cu nici un scop rău, sufletul tău e acum aici și se luptă între decizia de a intra în rai sau în iad, aceasta decizie o poți lua doar tu însă ai stat aici prea mult timp și noi ne îngrijoram pentru tine,așa că sunt aici sa te duc întrun loc în care te vei elibera
Cuvintele lui îmi străpung fiecare colțișor din corp nu înțeleg despre ce e vorba am murit? Sufletul meu se luptă? De ce nu pot intra? Și unde mai exact? Sunt mult prea spulberata încât sa pot măcar sa ma mișc din loc, buza de jos îmi tremura atât de tare încât încerc sa o opresc mușcând tare de ea, sangele mi se prelinge incet pe barbie si incep din nou a plange, fiind ca intotdraun acea fata sensibila si speriata din orice...
-Înțeleg ca totul e nou pentru tine și da din nefericire ai murit dar nu asta e ce contează acum ai încredere în mine îți voi arata un loc minunat în care sa stai.
el tocmai mi-a...citit gândurile?
-Da într-adevăr acum hai cu mine
nu apuc sa zic nici măcar un cuvânt că simt îndată ca sunt luata pe sus și plutesc în aer, zboară asa cu mine în bratele lui o buna parte din timp în care mie din ce în ce mai frică, când ma uit în jos văd doar nori albi și praf
Într-un final ajungem în fața unei mici căsuțe care pare a fi foarte diferită față de cele de pe pământ, îngerul ce m-a adus aici ma îndeamnă să intru în încăpere cu o privire calda și blândă pe chip
Prima data simt o frica ce ma bântuie în tot corpul dar îmi fac curaj și apăs nesigura pe clanța ușii intrând înăuntru, totul e atât de mare și alb aici decât cum părea pe dinafara (ce pot sa zic, aparentele înșală) tot ce vad în fața mea e acoperit într-un alb luminos ce ma orbește, în timp ce stau pierduta în gânduri holbanduma la toate lucrurile din prejur îngerul bătrân de langa mine striga pe cineva cu numele presupun Issac. Acesta iute aleargă din alta camera cu o viteza nemaipomenita ajungând în fata noastră, băiatul ca fiind Issac vorbește ceva cu îngerul din spatele meu iar eu îl analizez atent, e cu unul sau poate 2 capuri mai înalt ca mine are un corp bine lucrat iar parul e de un blond închis și unele șuvițe ii atârnă pe frunte, are buzele mici dar drăguțe, ochii de un verde deschis ce ii strălucesc în lumină și niște aripi atât de frumoase încât nu-mi pot lua ochii de la el
-Kira, vorbește îngerul bătrân cu o voce serioasa, el este Issac e unul dintre cei mai buni și Onești îngeri pe care ii avem aici el îți va proteja sufletul pana aflam ce ți sa întâmplat și de ce nu îți putem trece sufletul ca devenind un înger pe partea corectă, el va avea grija de tine și îți va răspunde la toate întrebările confuze care iti plutesc prin minte, dă-i timp și te vei acomoda eu acum trebuie sa plec și va las pe voi doi sa discutați
-Bună...începe Issac a spune, știu că ești speriata de tot ce ți sa întâmplat și nu te condamn eu tot as fi fost cazul tău e unul unic dar hai sa lasam asta la o parte și sa începem puțin mai lent, numele meu e Issac dar prefer să-mi spui Issy iar tu ești?
-Kira, spun atât de încet încât nici eu nu cred că mas fi auzit, în schimb el o face și îmi zâmbește scurt, zâmbetul sau îmi trezește o speranță și o bucurie în mine asa ca ii zâmbesc și eu slab înapoi
-Deci îți voi spune sincer nu prea o am eu chestiile de genul și nici chiar altfel dar o sa încerc sa te fac sa te acomodezi deci bine ai venit în rai pentru început ai pregatite niște haine în camera de lângă, îmi spune în timp ce mă conduce spre ea, iar după ce te îmbraci îți voi prezenta împrejurimile, hai curaj nu fii speriata acum ești acasă.
chiar nu știam ce sa spun el se comporta atât de drăguț cu mine însă nu știu de ce nu ma simt chiar întru totul perfect în prezenta sa parca locul meu nu ar fi aici și atunci realizez ca sufletul meu sau mai bine zis eu nu îmi găsesc locul nici unde și chiar....M-a simt pierduta.
