Ordinul: Renasterea

Capitolul 3 - Numele meu este Dante (Prezent)

     Draga tata, in ciuda faptului ca ti-am onorat moartea si ca i-am platit asasinei tale cu aceeasi moneda lucrurile nu decurg tocmai cum mi-am propus. razboiul intre Ordin si Abstergo continua. Multi veterani ai Organizatiei aleg sa ni se alature tocmai pentru ca acestia nu isi doresc pacea. Nu, nu regret asta, doar ca nu reusesc sa imi mai duc misiunile la bun sfarsit. Multi s-au retras fara vreo urma si au disparut. Multi s-au sacrificat cauzei si au murit, cum ar fi Elisse, bunicul Darius, Eduard, Namir... Imi doresc doar ca sa pot opri toata mascarada asta. Imi doresc sa ma pot linisti si eu. Cu dragoste fiul tau, Dante.

     Draga Elisse, imi pare rau ca nu te-am putut proteja in acea zi. Am fost slab, desi tu mi-ai dat putere sa continui. Am cedat exact cand aveai cea mai mare nevoie de mine. M-am ascuns ca un las exact cand trebuia sa fiu un revolutionar. Nu mi-am tinut promisiunea de a iti razbuna parintii atunci, ci am fost orbit de razbunarea mea. Chiar de-ar fi sa mor aici, acum, nu voi putea muri impacat cu gandul ca m-am ascuns ca un soarece speriat. Imi doresc ca atunci cand ne vom revedea sa imi zambesti si sa-mi mai spui inca odata ca ma iubesti. Cu drag, al tau Dante.

- Sunteti pregatit domnule? m-a intrebat John.

- Cu siguranta. Adu-mi echipamentul, i-am spus cu o privire rece.

     Fara a mai scoate vreun sunet s-a intors pe calcaie, militareste si mi-a adus costumul. Prima data mi-a adus niste pantaloni potriviti, elastici cu patru buzunare (cele obisnuite laterale, si doua pe picioare) spatioase si un loc special pentru centura. Bocancii negri, de piele erau foarte usori si inalti cam pana la jumatatea tibiei. In partea de sus mi-am pus o maleta alba, subtire, peste care mi-am pus o vesta de kevlar, inca o maleta alba, la fel de subtire, si clasicul hanorac. Dupa ce m-am imbracat cu taote astea m-am dus in arsenal de unde mi-am ales armele: cele doua pistoale clasice cu cate doua incarcatoare suplimentare pentru fiecare, niste cutite mici si usoare pentru asasinari la distanta, pumnalele si sabia de la tata si nu in ultimul rand cele doua lame ascunse. Acum eram pregatit.

- Jhon, esti pregatit? l-am intrebat eu aruncandu-i o privire scurta.

     Nu a fost nevoie de o confirmare verbala, pentru ca avea ochii injectati, de parca abia astepta sa verse sange. Nici nu am apucat bine sa-i raspund ca usa de la liftul care ne-a adus jos a sarit in aer si doua bombe fumigene au patruns inauntru. Jhon mi-a aruncat o masca de oxigen micuta in cazul in care gazul era otravitor. M-am intors rapid iar pe masa se afla un lant cu emblema Ordinului pe care mi-am pus-o degraba la gat. In fuga m-am catarat pe unul din stalpii metalici pentru a putea vedea ceea ce se intampla de sus. In acest timp Jhon pusese la pamant doua garzi ratacite prin fum. O a treia era gata sa-l impuste in cap cand m-am aruncat de acolo si cu o lama l-am injunghiat in gat sangele tasnind pe fata mea. O alta garda s-a repezit cu un bat electric spre a ma lovi dar cu piciorul drept l-am impins in spate. In acest timp Jhon a impuscat un lunetist care ma avea in vizor.

- In spate, am urlat eu in timp ce am aruncat unul din cutitase.

     O grenada cu flash si-a croit drum in spre noi, pentru scurt timp eu si Jhon ramanand fara auz. In acest timp lupta a devenit mai dificila deoarece Jhon isi pierduse arma si ii imprumutasem pistoalele mele. La scurt timp dupa eu am inceput sa-mi croiesc drum printre soldati macelarindu-i. Am luat-o la fuga printre soldati infigandu-mi lamele in gatul a doi soldati care ma tinteau. Am alunecat pe sange dupa un dulap scund in timp ce un altul tragea in spre mine. Dupa ce si-a terminat incarcatorul am sarit peste dulapior aruncand doua cutite in spre picioarele sale. Odata ajuns in dreptul sau i-am rasucit gatul. In tot acest timp am fost inconjurat de patru malaci cu macete si bete electrice. Mi-am scos sabia si i-am lasat sa ma atace. Unul din ei a incercat sa-mi reteze gatul dar l-am blocat cu lama sabiei, apoi lovindu-l cu cotul in gura. Din spate un altul a incercat sa ma loveasca cu un bat electric, dar l-am parat cu talpa unuia din bocanci, care spre norocul meu era dintr-un material de plastic, gros. Intre timp ceilalti doi au incercat sa ma loveasca dar m-am lasat in jos, permitandu-mi sa ii ranesc puternic la picioare cu o rasucire de sabie. Atunci o lumina rosia mi s-a fixat pe fata, si m-am ascuns in spatele unuia dintre malaci, sangele imprastiindu-mi-se pe fata. Trei erau la pamant, cand brusc si cel de-al patrulea mi s-a prabusit in fata. Un mascat, imbracat foarte asemanator cu mine isi infipsese lama ascunsa in ceafa lui.

- Nimic nu este adevarat, mi-a spus el grav.

- Totul este permis, i-am raspuns.

     Acesta mi-a intors spatele si a inceput sa-i macelareasca alaturi de mine. Cand am vrut sa-l strig pe John sa-i spun de necunoscut doua gloante i-au trecut prin piept. Am fugit in spre el si am incercat sa-i opresc sangerarea.

- Nu-i nimic John, o sa fie totul in regula. Ramai cu mine, te rog.

     Imi daduse-ra lacrimile si incercam sa ma stapanesc.

- John, vei fi bine, iti promit, incercam sa-l linistesc deoarece incepea sa intre in soc, iar respiratia i se accelerase.

- Domnule... Dante... Ai grija de ei. Seful... o tuse puternica il lovi si incepea sa scuipe sange. Seful Organizatiei si cel care iti vrea capul este... tusea iar il lovi, dar cu ultimele forte rosti Leon.

     Am incremenit pe loc. Leon? Am crezut ca-l ucisem. Eram atat de sigur, dar dupa intamplarea din apartament si cea cu mama, era clar. Dorea Artefactul. Iar eu eram singurul care stiam unde se afla dupa moartea Dariei.

- Maeste, concentreaza-te a strigat mascatul in timp ce alti doi isi facuse-ra aparitia.

     Intr-un moment de furie cumplita am urlat in timp ce mi-am scos pumnalele si m-am repezit in spre soldatii care trageau in spre mine. Am reusit sa ranesc mortal in aceasta furi vreo 10 soldati pana ce au reusit sa ma dezarmeze apoi mi-am scos lamele si am inceput sa-i ranesc destul de fatal. Cand am realizat ce facusem deja se terminase tot. Soldatii erau prin balti imense de sange si unii care mai erau aproape in viata gemeau de durere. Cei trei mascati aveau grija ca nimeni sa nu mai ramana in viata. Cand mi-am privit mainile acestea erau pline de sange.

- Eu... ce-am facut? am spus incet parca vorbind cu mine. Am jurat ca nu voi mai ucide niciodata, am spus speriat, incepand sa tremur.

- Maestre, noi suntem cei mai mici frati a lui Namir: Tamir, Mao Jin si Jenn Sun. Suntem aici pentru a te urma, asa cum fratele nostru a facut-o pana in ultima clipa. Suntem aici pentru a te ajuta.

- Dar, eu nu stiam ca Namir... am spus eu uimit.

- Namir nu a spus nimanui, pentru a ne proteja, iar Darius a fost cel care ne-a antrenat pana acum.

- Bunicul? Nu mai inteleg nimic... Eu...

     Jenn Sun parea a fi sora cea mai mica, sigura fata aparent si mi-a zambit nevinovat. Nu avea mai mult de 16 ani si semana enorm cu un copil nevinovat, desi era un asasin cu sange rece.

- Ar fi dragut daca te-ai prezenta, maestre, mi-a spus ea zambindu-mi nevinovat. Sau ai uitat cum este sa mai fii uman? m-a intrebat razand.

- Iarta-ma, iertati-ma, am spus dezmeticindu-ma rapid. Numele meu este Dante. Am ales sa refac Ordinul pentru a restabili echilibrul in acest colt uitat al planetei. Am ales sa fiu asasin pentru a-mi razbuna tatal si a-i duce la bun sfarsit misiunea. Ridicati-va asasinii mei!! Impreuna, vom pune capat tiraniei Organizatiei Abstergo. Impreuna trebuie sa fim pacea. Impreuna trebuie sa fim lumina. Impreuna trebuie sa fim justitia. Nimic nu este adevarat!! am tipat eu in final.

- Totul este permis!! am primit eu cu acelasi ton, raspunsul.