Latura ascunsa

Capitolul I-Singuratatea

De cand eram mica ma stiu un "demon" cel putin asa mi se spunea deoarece cand sunt inconjurata de oameni,eu ies mereu in evidenta(dar nu insensul bun).
Am o privire foarte sadica,ochii mei sunt rosii ca sangele,parul meu este negru,iar pielea foarte alba.
Prima zi de gradinita la mine a inceput foarte groaznic.Nu cunosteam pe nimeni,toti erau anonimi pentru mine si chiar nu m-am putut integra.
Am fost mereu data la o parte si mereu am fost luata in ras si in batjocora. Pana intr-o zi cand un copit m-a impins atat de tare incat imi sparsesem capul.
Peste tot era o balta de sange,iar invatatoarea a crezut ca am murit. Ca sa vezi,eu doar ametisem si de abia simtisem ceva,dar invatatoarea mi-a spus ca este un miracol pentru ca credea ca am murit.
Dupa ce mi-a spus ce s-a intamplat am jurat ca ma voi razbuna pe oricine isi va mai bate joc de mine.
Si chiar asta am facut.
Baietelul care imi facuse asta s-a dus la baie linistit,iar cand sa iasa am aparut eu cu o foarfeca(care nu prea taia,dar era totusi o arma) si am inceput sa ii tai degelete de la maini.Baiatul nu avea cum sa tipe pentru ca eu ii pusesem plasture la gura,iar durerile pe care le avea erau insuportabile , dar atat de mult imi placea sa il vad ca sufera incat am inceput sa il tai pe maini.
Atat de mult sange era pe jos incat puteam sa umplu doua stice mari.Dupa ce l-am chinuit destul pe baiat acesta nu a mai putut si a cazut pe jos.Cand am iesit din baie plina de sange toti copiii au inceput sa planga deoarece aveam privirea aceea sadica si nebuna.
Si ca sa vezi,o fetita pe nume Ana a inceput sa tipe "demonuuul",imediat cum am auzit i-am infipt foarfeca in cap si asa a murit.
Si de aici porecla cu "demonul".In urmatoarea zi am fost mutata la alta gradinita ,chiar daca imi placea acolo (pentru ca era singurul loc unde chiar puteam omora pe cine vroiam eu).

ATAT CU CAPITOLUL ASTA,SPER CA V-A PLACUT O SA POSTEZ MAINE URMATORUL CAPITOL (pentru ca azi am de invatat dar nu va intereseaza)
VA PUP