Căsătorie și război

♤capitolul 20♤

Ryan

Se spune ca si diavolul a fost odată un înger.Lucifer a avut paradisul,dar la dat la schimb pe iad.Eu am avut viata visată langa fata pe care o iubeam,dar am ajuns într-o lume în care vărsarea de sânge este la ordinea zilei.

Lupți ca sa supraviețuiești.Ori esti vânător,ori vanat.Vrei sa te opresti din a lupta? Poti sa te predai singur si sa astepti ca moartea sa fie una rapidă si nedureroasa.

Dar nu exista o lumea fără durere.Nu exista un om care să nu poată simti durerea.Oricat de puternic te-ai crede, la un moment dat tot vei cădea.Într-un fel sau altul.In ultimii 5 ani,nu am facut decât să supraviețuiesc,la nesfârșit.

Mi sa vrut capul de atâtea ori încât lucrul asta a devenit ceva normal pentru mine.Unora nu le convine cand cineva intervine pe teritoriul pe care ei l-au construit.E ca si cum un rege ar încerca să își ia înapoi regatul de la supușii săi.

Un rege tot rege rămâne.Chiar dacă are sau nu o coroană pe cap.Se zice ca o coroană nu te face rege,dar nu e tocmai asa.Ca sa fii rege trebuie să demonstrezi ca ai ce trebuie,dar atunci când nu poti face asta,iei totul pur si simplu.

În lumea mea,totul e de cumpărat.Case,mașini,avioane,hoteluri chiar si oamenii.Daca ai destuli,poti face chiar si pământul sa se roteasca asa cum vrei tu.

Dacă vrei puterea,o iei.Banii cumpara protecția.Banii pot cumpara orice.Un infractor nu inseamna nimic fara banii cu care trebuie sa se laude.Un infractor are planuri.

Dar asta nu înseamnă că pot fi duse si la capăt.Un infractor își are propriile cai de scăpare.Are rezerve la planurile de rezervă.Atatia infractori si criminali si niciunul nu a fost în stare să mă doboare.

În ultimii 5 ani mi-a trecut prin minte sa o caut.Sa îi cer o explicație,dar nu am făcut-o niciodată.Cred ca am simtit ca nu mai are niciun rost.Ce am mai fi putut repara?

Ne-am spus cuvinte dure.Niciunul dintre noi nu mai poate retrage ce a spus.Mi-a propus un târg pe jumătate cinstit,dar nu pot sa nu ma gandesc cum de a ajuns sa aibe incredere in cineva ca Del Rosa.

Wolfe ma vandut cu prima ocazie.De dragul trecutul,ha? Ce idiot sunt! Trebuia sa stau în mașină.Sau sa nu vin deloc la propunerea lui Maroni.Omul asta e o pieza rea.

Stau de 3 zile în camera.Nici macar o veste de la Clary sau Evelyn.Sper ca e bine.Mi-a dat cuvântul ei,dar cat poate valora după atâta timp? Nu mai avem încredere reciprocă.Asta e o poveste de mult apusa.

-Nu ar trebui să facem totuși ceva? Ma întreabă Alvarez.

-Nu.

Îi răspund scurt.

-Au trecut 3 zile,domnule.Chiar crezi ca nu ia facut nimic până acum? Cum poti sa ai încredere în ea?

Nu pot.Au trecut totuși 5 ani de cand nu ne-am văzut.Nu stiu daca minte,daca spune adevarul.Nu o mai cunosc.Cred ca niciodata nu am făcut-o cu adevărat.Si asta doar pentru ca nu ma lasat.

-Stii,eu nu te rețin aici,cu forta.Esti liber sa pleci oricând la sotie si copii.

Imi trec degete peste față si ma asez pe marginea patului.Am avut multe momente in care imi doream sa părăsesc Italia.Poate pentru totdeuna.Am batut în retrage de foarte multe ori.Totusi,n-am făcut-o.

Poate ca am luat frâiele prea devreme.Poate ca nu era încă timpul meu.Poate ca tata nu ar fi trebuit să renunțe încă.Sa gândit că eram pregătit să încasez tot ce a urmat,dar nu era nici pe departe așa.

Eram încă un copil,desi aveam 22 de ani.Cum poti tu sa treci dintr-o lume în tralta cand tu nu ai idee cum de încă iti mai stau picioarele pe pământ.