Inimi rănite

Capitolul 26 - Înapoi la origini + Un fel de alarmă falsă

Partea I

— Iubitule, nu vrei să mergem undeva astăzi? Dacă tot avem o zi liberă, eu zic să profităm din plin.

— Desigur, dar trebuie neapărat acum? Mi-e atât de somn...

— După micul dejun. Acum mă duc să-l pregătesc și te mai las să lenevești puțin.

— Bine. Uneori chiar nu înțeleg de unde îți vine toată energia asta.

— De la tine. Tu mă faci să mă simt atât de plină de viață.

— Da?

— Îhâm... Acum mă lași să plec?

— Nu prea aș vrea, dar fie.

Mă dau jos de pe el și când sunt la marginea patului, mă plesnește destul de dureros peste fund și arunc cu o pernă în el. Mă îndrept spre baie și îmi fac un duș rapid, plus rutina de dimineață, ca mai apoi să-mi îmbrac treningul meu călduros.

Se pare că Jayden a ațipit la loc până am ieșit eu din baie și îi depun un sărut pe frunte, ieșind din dormitor. Încep să pregătesc niște clătite simple pentru micul dejun și mă simt extraordinar de mândră când constat că au ieșit
delicioase. Se pare că lecțiile de gătit telefonice cu doamna Graciela au dat roade. Termin de făcut și cafeaua, începând să se audă soneria de la ușă și fug repede să deschid, având parte de cea mai plăcută surpriză din ultima vreme.

— Voi... Voi ce faceți aici?

— Surpriză! Nu te bucuri să ne vezi?

— Doamne! Cum să nu mă bucur? Bine ați venit, dragilor!

Încă nu-mi vine să cred că Hannah și Gabriel sunt aici.

— Bine te-am găsit! Ne temeam că nu o să vă găsim acasă la ora asta. Cum de nu sunteți la muncă?

— Avem o zi liberă astăzi. Haideți, intrați! Și chiar v-ați întors de tot?

— Mulțumim. Și da, aseară am ajuns destul de târziu, dar nu am vrut să vă mai deranjăm.

— Mă bucur mult că v-ați întors, serios. Tu cum ești, Hannah? Bebelușul?

— Suntem foarte bine, mulțumesc. Din fericire, am avut un zbor fără probleme, dar crește pe zi ce trece și am de abia șase luni.

— Vai, ce mă bucur! Sunt atât de fericită să știu că acum veți fi aici... le spun sincer și îi îmbrățișez cu drag, ca mai apoi să-i invit să se așeze pe canapea.

— Ce miroase atât de bine?

— Ați venit chiar la țânc. Tocmai ce am terminat de pregătit micul dejun. Vrei clătite, Hannah?

— C-Clătite? Am vorbit despre asta chiar în avion când veneam încoace, dar n-am apucat să mi le pregătesc.

— Da. Atunci sper că vă este foame.

— Dacă nu este niciun deranj...

— Ce deranj, Hannah? Doamne ferește! Am făcut destule. O să pregătesc imediat masa.

— Mulțumim. Ești foarte amabilă, Cass. Și Jayden unde este? E plecat?

— Cred că încă doarme. Mă duc acum să-l anunț că ați venit. Se va bucura și el foarte mult să vă vadă.

Îi las puțin singuri până ce urc eu în dormitor și mă simt foarte norocoasă pentru că s-a nimerit ca doamna de la curățenie să vină la noi cu o seară în urmă, iar acum casa este curată lună.