Capitolul 1 : Intalnirea 1

444 25 12
                                    

Era o zi minunata de vara. Soarele stralucea puternic pe bolta cereasca incalzind Regatul de Foc. Copiii se jucau fericiti pe strazile incinse de soare, si foarte putini oameni voiau putina umbra. Totul era perfect, iar viata de acolo era perfecta. Asa o considera si Feramina, printesa din acel Regat. 

Statea in gradina palatului ei, printre florile multicolore,ochii ei caprui deschisi admirand formele ciudate pe care le formau norii. Parul ei lung si roscat era prins intr-o coada de cal, intins pe covorul de iarba. Era imbracata intr-o rochita de vara fara maneci, pana la genunchi galbena cu flori mici si rosii pe ea. Simtea ca era o zi linistita si libera in care putea sa se bucure de vara atat de calduroasa. Exact asa cum o iubea ea.

Incepand sa o doara ochii de la soarele prea puternic, inchise ochii, relaxandu-se din ce in ce mai mult in natura din jurul ei. Dar dintr-o data simti o umbra stand in calea luminii ei calde. Fara a deschide ochii spuse:

- Oricine esti, da-te din lumina, te rog.

- Feramina, sunt eu, Lidio.

Fata deschise ochii si il vazu pe consilierul tatalui ei, Lidio, un barbat inalt de treizeci de ani, blond si cu ochi caprui inchisi.

- Buna Lidio. Tata vrea sa ma vada? intreba Feramina ridicandu-se dintre flori.

- Da, a spus ca are o misiune pentru tine.

- Offf, nici macar o zi libera nu am ca sa ma relaxez?

- Imi pare rau Fera, dar acum ca esti majora ai mai multe responsabilitati, spuse Lidio, in timp ce cei doi incepeau sa mearga spre sala tronurilor. Mai ales acum cand mama ta este in conditia aceasta precara.

- Te rog, nu-mi aminti de mama, spuse putin iritata Feramina, amintindu-si

cat

de bolnava era mama ei. Era grav bolnava de doua luni, si nu dadea niciun semn de insanatosire. Statea numai in pat, nu manca aproape nimic si abia mai putea vorbi. Singurul moment cand mai era fericita, era cand fiica ei o vizita, ceea ce se intampla destul de des. Feramina isi iubea parintii, in special mama si in fiecare zi se ruga ca ea sa se faca mai bine.

Restul drumului l-au continuat in liniste, pana au ajuns in sala tronurilor, unde tatal Feraminei o astepta. Primul care a vorbit fu tatal ei:

- Feramina, ma bucur c-ai sosit.

- Nu mai intinde vorba, spune-mi ce am de facut.

- Bine, ofta regele, trebuie sa te duci in Regatul de Apa sa vorbesti cu regele de acolo, daca accepta tratatul de pace intre Regatele noastre.

- Si nu poti sa trimiti pe altcineva, sau sa mergi tu?

- Nu.Vreau ca tu sa mergi, pentru ca tu faci parte din familia regala a noastra. Si eu nu pot merge, deoarece trebuie sa raman aici sa am grija de tot ce se intampla, acum ca mama ta...

- Te rog, nu mai pomenii de mama! Ma duc acum in Regatul de Apa, spuse Feramina si parasi sala tronurilor.

- Prima data, imbrca-te cumsecade! striga regele dupa ea.

- OK! striga si ea inapoi de pe hol.

Se duse in camera ei unde isi alese o rochie rosie, de gala, cu bretele si niste pantofi rosii, cu toc. Parul si-l lasase in coada, dar il impletise. Parasi cat mai rapid camera ei pentru a ajunge cat mai rapid in Regatul de Apa, unde va merge cu caleasca regala. Nu avea niciun chef sa mai rezolve vreo problema din Regat, dar stia ca trebuia. Asa ca planui sa gate totul cat mai rapid acolo, ca sa poata sa se mai relexeze si ea, macar pana la apusul soarelui.

Dupa vreo ora de stat in caleasca si facand nimic, ajunse intr-un final la portile castelului din Regatul de Apa. In fata portilor, un baiat statea pe iarba si parea ca doarme, dar fredona ceva. Avea parul ciufulit si brunet, cu reflexii albastrui la varfuri. Era imbracat intr-un tricou simplu albastru si blugi inchisi la culoare. Cand auzi caleasca venind, isi deschise ochii albastrii ca apa cristalina si inceta fredonatul,dar ramase in iarba, uitandu-se la Feramina care cobori si veni langa el. Isi dadu seama ca face parte dintr-o familie regala, probabil din cea a Focului. Ea se uita la el si-i spuse:

- Tu, zise si privirea lui se indrepta spre fata ei, da, tu, condu-ma la regele tau.

Fara a spune ceva, baiatul se ridica din iarba, si cand era la o inaltime mai mare decat a Feraminei, incat ea trebui sa se uite de jos la el, fiind cu un cap mai inalt decat ea, spuse:

- Tu...

***************************************************************************

Aceasta este prima parte din „Intre foc si apa" . Sper ca v-a placut, si capitolul doi il voi pune dupa ziua de miercuri, pana vineri.

In imagine apare rochia pe care a ales-o Feramina. Doar rochia, Feramina nu arata astfel.

Sa-mi spuneti in comentarii ce parere aveti despre primul capitol!

Intre foc si apaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum