Capitolul 2

109 6 2
                                    

Baiatul acela a venit la mine si mi-a spus :
-Buna... Ihh... sunt ... Raul ,incantat.
-Ana ,iiincanntatta... spusem eu tremurand,si fiind vrajita de zambetul lui.
In seara aceea am stat toti, ne-am plimbat, am povestit,iar eu nu imi puteam lua ochii de la ..era...remarcabil prostutul acela,Raul... chiar daca nu il cunosteam nici de o zi .. simteam ca il cunosc de o viata...in acele momente ma gandeam..ca ..ar putea exista ceva ...intre noi..Dar nu! Eu...cu unul ca el...in veci... dar e asa dragut...nu!

El venea spre mine,vazand cat de insistent ma uitam la el..

-De ce te uiti asa la mine,am ceva pe fata,sau ce?! Spuse el pe un ton care m-a cam speriat putin
-Eu..? Ihh... nu ma uitam la tine! Nu te crede chiar asa important ... Raul!

El a venit la mine ,iar pe cand sa imi intoarca vorba,Alexia s-a bagat,facandu-l sa uite chestia asta... eu paream a fi...GELOASA.. ca el vorbea cu Alexia,stai...eu nu aunt asa,sa vorbeasca cu cine vrea... preferabil cu mine..

-E deja 23 ?? Trebuie sa plec ,ne mai vedem! Spusem eu grabita.
-Larevedere sis,noapte buna! Spuse Alexia,in timp ce imi dadea un pupic pe frunte,apoi plecase.

Mai ramaseaem eu...cu el..defapt ,eu plecam,dar el m-a tras inapoi,prinzandu-ma usor de talie...si vrand sa imi dea un mic sarut...cu buzele lui apetisante,imi venea sa mor...ce zic aici....n-n-nu pot! Mi-am tras mana si am fugit acasa.... iar acolo era...

Iubire de puştanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum