Ziua in care mi s-a schimbat viata a inceput ca oricare alta.Era o zi fierbimte de august a anului 1864, o vreme atat de inabusitoare ,incat pana si mustele isi incetasera rotirea in jurul hambarului.Copii slujitorilor,care de obicei se tineau de jocuri galagioase si tipau in timp ce alergau de la o corvoada la alta,acum taceau.Aerul era inert, parca incercand sa tina la distanta o mult-asteptata furtuna cu tunete si fulgere. Aveam de gand.sa-mi petrec dupa-amiaza plimbandu-ma pe calul meu,Mezzanotte, prin racoroasa padure de la marginea mosiei Veritas, resedinta familiei mele.Imi strecurasem o carte in traista si eram hotarat sa evadez, pur si simplu.Cam asa faceam in cele mai multe zile din vara aceea.Aveam 70 de ani si eram fara astampar,nefiind dispus nici sa plec la razboi alaturi de fratele meu ,nici sa invat de la tata cun sa administrez mosia. In fiecare dupa-amiaza speram acelasi lucru: ca vreo cateva ore de singuratate m-ar ajuta sa-mi dau seama cine sunt si cine as vrea sa devin.Primavara trecuta terminasem frecvent scoala pentru baieti,iar tata ma convinse sa-mi aman inscrierile la Universitatea statului Virginia,pana dupa incheierea razboiului.De atunci ,fusesem, in chip ciudat ,prins undeva la mijloc. Nu mai eram un baietel,dar nici chiar barbat ,fiind total nesigur de ceea ce era de facut de mine insumi. Partea cea mai rea era ca nu aveam cu cine sa discut.Damon,fratele meu ,era tocmai in Atlanda ,cu armata generalului Groom...Am mers in padure..Am gasit o fata..Am privit-o cum merge in lumina soarelui la apus,cu slujnica tarandu-se pe urma ei, si in clipa aceea am stiut ca viata mea n-avea sa mai fie niciodata aceeasi .Am mers acasa..." Nu pot sa-mi mai iau gandul de la ea.Nici macar n-o sa-i scriu numele aici..nu indraznesc.E frumoasa, captivanta , unica. Ori de cate ori sunt cu Rosalyn,sunt fiul lui Giuseppe, baiatul lui Salvatore, oricand substitubil cu Damon. Stiu ca familiei Cartwright nu i-ar pasa nici atatica daca mi-ar lua locul Damon.S-a nimerit sa fiu eu numai deoarece tata stia ca Damon nu i-ar fi facut jocul, stia ca eu as fi spus da,exact de fiecare data. Si totusi ..cand am vazut-o..cand i-am zarit silueta mladioasa,buzele rosii,ochii luminosi si tristi si tulburati totodata..a fost de parca m-as fi regasit,in fine ,pe mine insumi ,pe Stefan Salvatore si-atat. Trebuie sa fiu puternic. Trebuie s-o tratez ca pe o sora. Trebuie sa ma indragostesc de femeie care mi-e sortita drept sotie..Dar ma tem ca deja e prea tarziu..."
