Imposibil

Capitolul 1

Cred că vă este cunoscută situația când ne îndrăgostim de personajul principal dintr-un film sau o carte. Dar vi s-a întâmplat ca personajul principal să se îndrăgostească de voi? Da, sună ciudat dar imaginați-vă, să fii iubit de un personaj fictiv.
   Bună, sunt Amelia și vreau să povestesc o astfel de situație "imposibilă". Totul s-a început într-o vară. Soare, odihnă și în ultimul rand plictiseala. Recunoaște-ți, cine nu se plictisește vara? Pe atunci avem 17 ani însă peste ceva timp însfârșit împlineam 18. Îmi așteptam cu nerăbdare ziua de naștere, doream cât mai repede să ajung la majorat. Părinții mei au fost mereu stricți, mereu foloseau fraza: "când o să ai 18 o să faci ce vrei, acum faci așa cum spunem noi". Off, mi-am pierdut toată copilăria făcând ceea ce spuneau ei, credeau că o să cresc un copil fericit în atâtea restricții însă eu am ajuns să mă bucur de majorat doar pentru că acum o să pot să ies cu prietenii pentru a-mi face amintiri cu prieteni și pentru a recupera timpul pierdut din copilărie.
   A venit și ziua în care împlinesc 18. M-au felicitat puținii dar scumpii mei prieteni și rudele, ca deobicei. Mama a decis ca de ziua mea să nu stau în casă, da, și azi a decis ce să fac, deci, m-a scos în oraș pentru a face cumpărături. Cât m-am bucur de asta, în ghilimele desigur. Mergeam prin Mall când îmi sună telefonul, era o colegă, și-a adus aminte de mine a spus ea însă ce am face noi fără rețelele de socializare care trimit notificări când este vre-o aniversare.
   Am vorbit câteva minute însă mergând așa și vorbind cu ea am trecut pe lângă o librărie. Întrucât aveam o dorință mare de lecturi am intrat să-mi aleg o carte pentru lectură. Mergeam printre rafturi, vorbeam la telefon și nici nu am observat cum s-a apropiat de mine vânzătorul. Avea un zâmbet c-am straniu. Ca de obicei m-a întreb c-am ce aș prefera. I-am răspuns scurt: "ceva neobișnuit". S-a întors și a plecat spre tejghea, a scos o carte de un albastru închis însă atât de minunat. Avea colțurile aurite și filele albe. Pe coperta principală scria cu litere mari "a doua viață". Nu era nici voluminoasă însă nu era nici pentru copiii. M-am apropiat de tejgheaua unde se află vânzătorul. După ce am mai analizat puțin carte întreb prețul, am rămas șocată când am auzit că este un cadou întrucât auzise că astăzi sunt omagiată. Vânzătorul mi-a împachetat frumos cartea și mi-a înmânat-o. Desigur că am mulțumit. Când deja să plec mi-a spus ca cartea s-o pun sub pernă în seara asta. A fost ciudat însă am dat afirmativ din cap și am plecat, mama mă aștepta de jumate de oră.
   Ajunsă acasă nu m-am abținut și am început cartea. S-a început cu descrierea unui băiat "Markus, 21 de ani, brunet cu ochii verzi, înalt frumos și sportiv". Spre surprinderea mea era și o poză acolo. Nu-l cunosc. Nu am înțeles de ce s-ar începe o carte cu descrierea cuiva însă recunosc că m-a atras puțin. Am continuat întrucât am vrut să înțeleg cine este acest Markus. Începând capitolul 2 am rămas șocată. "Bună Amelia. Să știi că ești foarte frumoasă. Te-am visat câteva seri în urmă și sunt extrem de încântat că te-am întâlnit acum". Nu am înțeles ce a fost asta, am mers să deschid geamul, am respirat adânc și am decis să citesc mai departe cartea. Se pare că Amelia este fata de care este Markus îndrăgostit. Capitolul 2 era o scrisoare adresată ei. În capitolul 3 era descrisă Amelia. Parcă ma-r descrie pe mine. Ei 2 erau colegi de universitate.
   Am citit doar 3 capitole dar nu am observat că s-a înserat. Am lăsat carte pentru câteva minute. Întorcându-mă m-am pus la somn însă mi-am amintit ce a spus vânzătorul. Am luat cartea de pe fotoliu și am pus-o sub pernă.
   L-am visat...