Mă uit la ea și mă sufoc,
Căci în mijlocul pădurii
Arde scoarța ca un foc,
Decojindu-mi calm plămânii.
Mâna ei străpunge pieptul
Și m-atinge-n inimă direct.
Tot mai mare este focul
Construit de mine, arhitect.
Pădurar am fost tot timpul
Și adusei lemne pentru foc.
Iar ea și-a apropiat fitilul,
S-a aprins cu puțin noroc.
Inima mea arde-n flacără,
Fumul se-ntinde peste mări.
Printr-o atingere ușoară
Îmi intră direct prin nări.
De-or fi iubirile toate la fel
Ne-om sparge-n dragoste
Și vom cădea cu un inel
Întins spre foc și moarte.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Simțind iar
PoesiaSimțind iar este un volum de poezie bazat pe dorința mea de a mă confesa undeva, prin cuvinte simbolice și poezie.
