Eu nu cred ca am iubit vreodată...dar nu sufăr...am ales sa privesc, sa înțeleg și sa ajut cum pot dragostea ce a atins viețile oamenilor pe care i-am întâlnit.
Te-am văzut timid când ai ținut-o prima data de mâna, atunci când ai spus primul "Te iubesc", la prima cearta, după primul sărut! Pentru toate am fost un sprijin, te-am și ajutat sa scrii inițialele voastre pentru eternitate...și trebuie sa recunosc ca m-a durut puțin, dar port cu drag numele voastre, numele tututor celor pe care i-am ajutat cândva, cu toate ca timpul lasă urme și peste mine!
Nu am sa uit niciodată cum ți-am legănat băiețelul, suflet frumos purtat pana la nori și înapoi intr-o expediție plină de zâmbete!
Am încercat sa îți ofer tot ce am avut, și sa nu te rănesc...am continuat sa am încredere in tine, chiar dacă au existat oameni care au încercat sa ma rănească de multe ori!
Tot eu am plâns atunci când tu ai plâns, am încercat sa dansez alături de voi in ziua nunții, v-am vegheat somnul de după picnic și am rămas aici, in toți acești ani...chiar dacă nu e mereu ușor.
Și acum, te întorci la mine bătrân, cu parul nins, și plâng pentru ca nu o mai ții pe ea de mâna, ții in schimb o poza cu noi trei de când eram tineri...ce vremuri!
Privirea îți ajunge la inițialele voastre încadrate intr-o inima, le-am păstrat atent și le-am ocrotit cât am putut!
Eu...stejarul din parc, am fost și încă sunt aici, martor tacit al iubirii umane, un sentiment plin de speranța, necunoscut și hotărâre!
Tu esti una din multele povesti pe care le port in sufletul meu, căci in fata iubirii, natura nu a putut sa fie niciodată nepăsătoare!
YOU ARE READING
Lângă tine
SpiritualViața ne surprinde de multe ori, trăim și murim fără sa ne dam seama de cât de mult poate sa însemne tot ceea ce noi suntem! Și poate, in drumul nostru întâlnim martori tacuti ai poveștilor pe care le purtam ascunse in inima! Acum te Invit sa prive...