Poezie din ecran

Povești de insomnie

Ți-am dat un strop din lumea mea,
Și-ai pironit-o-n stele,
Sperând să fugi tu,dupa ea...
M-am prăbusit pe stele.
Și-aud un trop
Un hop, un țop
O voce cunoscută
Când e de fapt al meu ecou
Ce-mi spune : Fugi si uită!

Și aș lupta, dar numai pot
Căci vocea mi-e slăbită
Aș alerga, dar nu stiu cum
Să dau din mâini si plută.
Nu știu nici cum am decăzut
De la un -surâs și-o șoaptă
De am putut ca să mă uit
Prin marea ta măiastră.

Și azi suspin, și-ți plâng de dor
Că-ți vreau la pieptul dulce,
Să stăm pierduți iară pe-un nor
În miez de iarnă dulce.

Să-ți pice capul pe-al meu dor
Să știi cum ți-e surâsul
Să-ți cadă capul între flori
Să știi cum ți-e mirosul...
Să stii cum de nu-ți pot uita
Căldura și mirosul.
Când numai tu mi-ai fost alint
în mijloc de furtună
Dar astăzi sunt doar amintiri
Ce se izbesc de lună.

Să știi c-ai fost și ești și-acum
O mare poezie
Scrisă seară de seară-n foi
Povești-de insomnie.