Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 45"La ce te gândești soție?"

Chiar plecam?"

"Da."

a spus Lucian împachetând câteva lucruri.

Oh Doamne.

Irene avea dreptate.

"Lucian."

am spus apucându-l de brațe

"Știu că faci asta pentru mine, dar chiar, într-adevăr, chiar nu mă deranjează să te căsătorești cu Klara."

"Vrei să mă căsătoresc cu ea și apoi să o izolez undeva?"

A fost groaznic.

Nicio femeie nu merită să fie tratată așa.

"Nu."

"Atunci nu te deranjează că o ating, o sărut și o duc în pat? "

A spus frustrarea clar pe tonul său.

Nu. Nici asta nu mi-a plăcut.

Privindu-mi mâinile, am încercat să găsesc ceva de spus, care să aibă sens, dar nu mi-a venit nimic în minte.

Eram confuza și speriata.

"Ascultă Hazel. "

spuse Lucian luându-mă de mână.

"Nu vreau să mă căsătoresc cu Klara pentru că nu vreau să o neglijez. Ș

"tiu cum se simte, am fost neglijat toată viața.

Dacă nu o ignor înseamnă că trebuie să fiu cu ea și nici eu nu vreau asta.

Nu vreau să fiu cu nimeni în afară de tine."

Nu m-am gândit niciodată la ce-și dorea.

Ar fi greșit să-l forțezi să fie cu cineva pe care nu-și dorea.

Știam cum se simțea asta.

"Bine."

Am spus.

Am împachetat câteva lucruri și apoi ne-am strecurat afară.

Afară ne-am întâlnit pe Lincoln, Oliver și câțiva alți bărbați.

" Înălțimea voastră, armele și caii sunt gata. "

informă Lincoln.

"Da. Dar ieșirea pe lângă porți va fi prea dificilă.

Gardienii sunt prea mulți, trebuie măcar să le distragem atenția unora."

explică Calum îngrijorat.

"Nu vă faceți griji, în curând vor adormi."

a asigurat Lincoln.

"Este foarte inteligent din partea ta, Lincoln."

a spus o voce feminină familiară din apropiere.

"Dar mă tem că mulți dintre gardienii noștri sunt imuni la droguri."

Klara?

Ce făcea ea aici?

Doamne, am fost prinși.

Eram ca morți.

' Există o altă cale de ieșire dacă mă urmezi.

Ea a gesticulat.

L-am privit sceptic la Lucian, dar el doar m-a prins de braț și a dat din cap către oamenii lui, apoi am urmat-o pe Klara.

De ce ne-ar ajuta să scăpăm?