Sălbaticul Royal

Capitolul 6

Rusalka

Nici nu ştiu cum reuşesc să trec peste repetiţia din dimineaţa următoare. S-ar putea spune că viaţa mea continuă. Sau, cel puţin, asta am vrut să cred de îndată ce mi-am terminat cafeaua şi am plecat la academia de dansuri.

În încercarea mea de a mă aduna, mă prefac că viaţa mea continuă, deşi primul meu impuls a fost să nu mai calc în această academie. Ştii..., Royal.

Dar până şi eu ştiam că aceasta nu ar fi fost o alegere inteligentă. Aparent, scăpasem eu de uneltirea tatălui în a mă căsători cu un mafiot local, dar fuga de liderul Bratva ar fi pură sinucidere.

Iar ascunderea sau fuga mea ar fi născut semne de întrebare. Aşa că, mă prefac că n-am fost martoră la o crimă, nu l-am sărutat pe criminal, apoi am fanteziat despre cum aş face sex cu el şi am avut orgasm până la leşin din stimulările lui. Poate că acel orgasm era pentru că eram beată. Da, nu am fost în întregime eu.

Apoi, pot da vina pe toate astea, pe cât de beată am fost, dar rămâne faptul că am fost încântată de el, de prezenţa şi sălbăticia lui.

Dar asta nu a fost tot. L-am cerut să mă roage. În starea mea de ebrietate, aproape că l-am implorat să ia tot ce vrea. Da, m-am gândit că va grăbi procesul ca el să mă lase în pace, dar o parte ascunsă din mine tânjea la acea depravare. Poate prea mult.

Respir adânc, în timp ce aterizez în braţele partenerului meu de dans, Ron. Este ultima noastră mişcare pentru repetiţia de astăzi şi sunt gata să merg acasă, să mă ghemuiesc într-o pătură şi să citesc o carte. Degetele lui alunecă pe şoldul meu.
Îl împing, puţin cam prea tare.

— Ar trebui să stăm cât mai relaxaţi, aşa că, ce zici să devii puţin mai cooperantă?

— Se numeşte dans. Nu actorie.

— Adevărata actorie este derivată din viaţa reală. Ar trebui să încerci cândva. Din viață, vreau să spun.

Îi dau un cot, aproape dezgustată. Şi totuşi, sunt atât de ipocrită. Visez la un gangster, încă de când l-am întâlnit, în urmă cu şase zile, dar nu simt decât dezgust pentru partenerul meu de dans.

Dar, trebuie să fiu fermă în refuzul meu, pentru că altfel, Ron o s-o ia ca pe o invitaţie de a reveni pentru mai multe. În timp ce îl respect pentru postura şi tehnica lui impecabilă de dansator, îl dezaprob ca partener de flirt, sau partener în general.

— Ce se petrece aici?

Jennifer, cel de-al doilea coregraf, se îndreaptă spre noi, uitându-se la mine, de parcă vrea să mă sugrume.

Atenţia tuturor alunecă spre mine, apoi spre mini erecţia lui Ron, vizibilă prin colanţii lui de dans. Urăsc să fiu atât de mult în centrul atenției, iar toată lumea se uită la mine, în timp ce mă îndepărtez de partenerul meu de dans. Poate că ar trebui să nu mă mai spăl pe cap și să încep să port haine largi.

Dacă mă gândesc mai bine, nu. La naiba cu asta. Lasă-i să vorbească. Lasă-i să încerce să-mi strice viața. Pot s-o iau. Eu trebuie să-mi văd de țelul meu. Peste un an, voi trăi primul meu turneu de dans.

Vremea va fi atât de rece, încât va trebui să port un pulover cărămiziu. Frunzele din toți copacii vor avea cele mai frumoase nuanțe de roșu, galben și portocaliu. Pacea mă umple la acest gând.

Trebuie să păstrez acea viziune în siguranță în mintea mea, când lucrurile vor începe să mă copleșească și să mă doboare.

— Rusalka.

Mă întorc la vocea lui George, coregraful principal.

— Da?

— După ce te schimbi, eşti aşteptată la biroul secretariatului.