Reîncarnare zeului păcii

Capitolul 2

Shamar a avut grijă de corpul lui.
La spălat, îmbălsămat, parfumat, la îmbrăcat în cele mai bune haine ale sale, iar rana de pe piept ia cusut-o cu o precizie excelentă.

Am urmărit tot procesul cap coadă.
Mă uitam insistent la cusătura de pe piept, nefiind atentă la ce e în jur. Nici măcar când ma strigat Shamar.

- Tamar? Tamar!

Tresar. Acesta se uită îngrijorat la mine, uitând pe moment de trupul răposatului zeu.

- Nu am nimic. Îl asigur eu.

- Ar trebuii să te odihnești. Mâine o să fie ultimul adio. Spune în timp ce mă ia de umerii pătați de sânge.

Mereu am avut de aface cu răni și sânge.
Servitorii mi-au pregătit apa cu mirodenii pentru rănile mele. Rănile cauzate de șacal.
Faptul că acum un zeu e mort, asta ii înspăimântat acum pe zei.
Au devenit ca prin magie grijulii.
Sincer, pe mine nici nu mă mai interesează.
Am avut parte de mii de răni ce s-au vindecat toate ca prin magie fără să lase cicatrice.

Nici măcar așternuturile moi nu m-au făcut mai liniștită.
Ochii ăia verzi au murit. Întruchiparea păcii a murit.

Catafalcul său este din argint. Acesta spunea tot timpul că argintul li se potrivește bărbaților, aurul fiind mai potrivit pentru femei.
Argintul fiind de asemenea decorat cu flori de liliac alb. Am început din start să urăsc acele flori.
Mâinile îi erau pe piept, de parcă încerca să facă durerea să dispară. Durerea ce la ucis.

Fiecare și-a adus ultimul omagiu, toată lumea îl jelea. Ultimii care am ajuns la catafalc am fost eu și Fabian.
Aceștia s-au împrietenit din start, de nedespărțit. Doar eu eram cea rece.
Iar acum e vina mea că amicul său e mort.

- Să ști că nu e vina ta. A fost alegerea lui. Spune el de parcă mi-ar fi citit gândurile.

- Fabian... Eu...

- Vorbesc serios. În timp ce plângeam în țărână, am avut o viziune. Spune acesta în timp ce slujitorii lui Shamar duc catafalcul cu tot cu trup în flăcările violet pentru a fi incinerat.

- Ce vrei să spui? Spun în timp ce ascult carnea cum sfârâie.

- Zeul păcii se va reîncarna! Spune zeul pământului, privind cum prietenul său se transformă în cenușă.