Reîncarnare zeului păcii

Capitolul 3

A trebuit să îmi vopsesc părul în șuvițe violet să nu se vadă stelele din el.
În mare parte s-a votat să mergem pentru o perioadă în lumea muritorilor. Să stăm printre creațiile lui Fabian. Creații care se nasc prin durere, trăiesc prin durere, mor prin durere.

Mi s-a făcut și o surpriză, am fost și înscrisă la facultate. Voi fi studentă la facultatea de istorie.
Nici măcar nu m-au întrebat. Mă consideră ca un copil cu crizele mele de furie. 

Îmi aranjez lucrurile în apartamentul unde voi sta cu Augustina și Agnella. Agnella a fost mereu ca sora mea, pe Augustina îți vine să o pocnești. Mereu s-a uitat cu aer de superioritate la mine și Agnella doar pentru că ea a dat darul nașterii. Doar că eu am dat tăișul sabiei și Agnella a dat momentul în care fiarele se trezesc.

Va trebuii să îmi stăpânesc imboldul de a mă bate corp la corp, de a nu sări cu pumnalul la gâtul cuiva, sau de a spintecat. Trebuie să mă comport ca o creație de lut.

Chiar și acum îmi aduc aminte moment în care omul a fost creat. Fabian s-a uitat la chipurile noastre și atunci ia venit ideea de a crea. A luat niște lut și atunci a creat prima ființă umană. Apoi alta și alta.

Aceste ființe au învățat să cultive pământul tot de la Fabian. Au învățat să se înmulțească de la Augustina. Au învățat să își îngroape morții de la Shamar. Au învățat să se facă frumoși de la Tanika. Au învățat să se omoare între ei de la mine.

- Am creat o mătănie dintr-o cometă să mă asigur că nu se va lăsa cu sânge. Spune Pedro.

- Ce vrei să spui?

- Păi... Ai apucături violente și vrem să ne asigurăm că nu o să ucizi pe nimeni.

Acea mătănie a fost făcută sub forma unui piercing.
Shamar și Jordan m-au ținut să nu mă zbat, iar Pedro mi la pus în nas.
Când am vrut să îi lovesc, o forță nevăzută ma oprit.

Am țipat și am bătut cu pumnii în pământ.
Dacă mi-aș fi dat seama mai devreme...asta....asta nu ar fi fost.