Who is she?

Trebuie să o cunoști

Nu-mi plăcea sa o vad plângând, era ca si cum eu am făcut-o sa plângă si ma simțeam prost, asa ca am scos din buzunarul gecii o batista mica si i-am șters încet lacrimile din ochi.
A ridicat capul si mi-a zâmbit putin cu colțul gurii. Ma simțeam mai bine acum.
Am luat-o încet de mâna si am condus-o pana in fata ușii ei.
Am vrut sa plec, dar cand m-am întors o voce subțire ma întrebat daca nu vreau sa mai ramân.
M-am întors si i-am zâmbit dând din cap in semn de da.
Am intrat in casa si m-am așezat pe o banca lunga așezată langa un perete.
Am rugat-o sa se așeze langa mine si am prins-o de mâna.
Am ezitat câteva minute sa o întreb ceva, dar apoi mi-am făcut curajul si i-am zis..
- atât de tare te pot rănii oamenii?
parea ca nu ma aude, dar eu stiam ca a auzit ce am întrebat..si după câteva minute de liniște totala mi-a răspuns.
- nu ei fac asta..noi o facem. noi ii ajutam sa ne distrugă asa de rau, noi le permitem. ei fac doar ceea ce au fost creați sa facă.
nu înțelegeam de ce zice asta..cum am putea sa ne distrugem singuri?
probabil își dăduse seama ca ma băgase in ceata..dar nu a mai încercat să-mi explice apoi, asa ca am întrebat-o din nou..
- ce urăști cel mai mult la un om?
Din nou a evitat să-mi răspundă imediat si ma făcut sa astept..
- De ce as urî ceva la un om? Nu e destul ca se urăsc singuri pentru ceea ce sunt? Ura mea nu i-ar schimba cu nimic, din contra..i-ar putea face si mai rai de atât. Suntem toti oameni, deci suntem toti la fel. Avem aceleași defecte, si la fel de multă răutate. Suntem egali, desii unii nu stiu asta.
Nu stiam ce sa mai spun..desii înțelesesem perfect ce a zis. Dar de ce gândea asa? E atât de misterioasa si nu stiu de ce, dar imi parea specială, unica si diferită de celelalte persoane.