Tristeţe Întunecată

® CAPITOL BONUS II ®

***
Drumul spre școalã pare mai lung ca niciodatã.Aceeași elevi idioți care se ceartã in autobuz pentru tot felul de prostii,șoferul care țipã ca disperatul la ei sã stea jos și sã nu mai zic de controlorul ãla enervant care. .. Argh la dracu...am uitat sã iau bilet...(te rog sã nu mã vadã,te rog sã nu mã vadã...)
-Domnișoarã Heaven,îmi arãtați azi biletul sau nu?
-E...Eu...Știți cã....târziu,grabã,frate-miu e idiot,și ... Nu am bilet...
-Îmi pare rãu,domnișoarã Heaven,dar va trebuii sã coborâți la stația urmãtoare, spune controlorul arogant.
-Cu pãrere de rãu vã spun cã cei de la liceul meu tocmai coboarã.
Îmi iau geanta mândrã cã am câștigat din nou și plec.
***
ORA DE MATE
La naiba cu profu si cu chineza afișată pe tabla. Da,stiu matematica, sunt cea mai buna din clasa la orice materie, dar asta nu înseamnă că îmi și place mate.
Log3(x2+6x-4)=log3(x-6)
Ușor. Nu-l fac. Dacă mă scoate la tabla îl fac pe moment. Nu mi-e greu. Îmi bag plictisita căștile în urechi și dau play melodiei celor de la three days grace-over and over. Melodie care trebuie învatată la chitara. Voi avea de lucru săptămână asta.
Ai face bine în pauză să apari la clasa mea.Avem de vorbit.Layla.
Okay, asta a fost ciudat.Ce naiba a mai făcut?
Am înțeles să trăiți,șefa. Ne vedem în pauză.
Nu apuc sa trimit mesajul ca aud sunetul enervant al clopoțelului. Profu de mate mormăie ceva legat de o tema pe care bineînțeles nu o voi face. Știu prea multa mate. Mi-e de ajuns. Îmi iau ghiozdanul plictisita si ma îndrept spre clasa Laylei.
-Ce naiba voiai sa...da. bună ziua!LAYLAAAAAA! Mișcă-te aici. ACUM.
-Voi trece direct la subiect. Nu o sa te rețin mult,promit.Stii tipul cel nou? Kevin? Da.... Umblă zvonul că ultima ora o veti avea cu același profesor,si ca plănuiește sa te invite in oras.
-Ce mă? :O am tipat atat de tare încât colegii Laylei ne-au privit în același timp alarmati. E haide... Ce naiba? Chiar ma crezi atât de toanta sa te cred? Pff... Nu știi deloc sa minti.
-Bine, domnișoară nu te cred, vedem noi la ultima ora.
Nu avea cum sa fie adevărat. Ultima ora aveam sport. Și Layla știe clar ca niciodată nu am fost buna la sport. Deci nu ar fi lăsat ca o asemenea catastrofa sa se întâmple.
*ORA DE SPORT*
-Domnișoară Haven! În momentul ăsta in poarta.
-Ce sa fac domn profesor? Eu? În poartă? Cred ca vreti sa aveți parte de o vizita la spital. De fiecare data când stau în poartă îmi rup sau luxez sau sparg cate ceva! Nu ma duc acolo!
-Nu te duci, nu treci clasa. Mie-mi convine. Ne vedem și la anul tot într-a 10 a.Buna idee.
-Nu puteti face asta!! Notele mele sunt perfecte. Bine fie... Ma duc... Dar sa pregătiti telefonul sa sunati la salvare.
Layla rade cu lacrimi. Ma așteptam. Nu exista ora de sport la care eu și domnu știe tot sa nu ne certam. Deși e extrem de sexi e extrem de arogant si enervant si cicalitor. La naiba. Ochii aia albaștrii, și zâmbetul ala perfect...argh... La naiba... Gata Jess... Revino-ti... Ajunge...
Ma târăsc cu gândurile mele idioate spre poarta. Nu pășesc bine în semicerc,ca deja mingea zboară de la o jucătoare la cealaltă. Doamne ce repede se mișcă. Cum pot face fata? Stand cu gândurile mele, ma trezesc cu o minge în fata și cad lata. N-am habar ce s-a întâmplat în următoarele ore dar un lucru știu sigur. Am ajuns la spital și m-am trezit cu un par negru gadilandu-ma pe fata. Cine naiba ma tine în brate?
-O, ia uite cine s-a gândit să mai deschidă și ochii,o voce calda si masculină mi-a alintat urechile.
-Cine ești tu? Doamne, ce par superb ai.
-Mersi. Nu contează cine sunt. Doar liniștește-te,ai nevoie de odihna. Urata lovitura ai la cap...
-Nu ma liniștesc pana nu aflu ce s-a întâmplat și cum am ajuns aici... Și mai ales în bratele tale...
-Iti voi povesti mâine când ne vedem la o cafea.
-Asta numești tu o invitație în oraș? Noi doi avem multe lucruri pe care le privim total diferit.
-A da, stai ca mi s-a zis de multe ori ca tu ești tipa aia căreia îi place să fac totul ca la carte. Da...aveau dreptate.
-Stai ce? Tipa aia? In primul rand am și eu un nume. Jessica? Mai știi? Și în al doilea,ce vrei sa zici cu asta? Și cine naiba ești?
-Kevin, incantat de cunoștință.
-Layla avea dreptate,spun șoptit însă domnul cu bratele în jurul meu aude.
-Cine?
-Nu contează. Pa.
Sar ca arsa din bratele care m-au tinut strâns tot drumul de la școală și până la spital. Wtf? Layla chiar a avut dreptate. Ciudata treaba. Ea niciodată nu are dreptate. În fine. Plec grăbită,impleticindu-ma din cauza loviturii la cap și mă lovesc de un doctor. Distruge orice șansă de a scăpa de spitalul asta, de Kevin si de amețeala asta enervanta. Ma rotește la 360 de grade și îmi dă un brânci, arătând direcția salonului din care acum câteva minute reușisem sa scap. Halal doctori. Se poarta cu tine ca și cu niște animale. De fapt stai... Mai rău... Ma întorc în salon și spre încântarea mea,Kevin plecase. Ma așez nervoasa in pat, și fără să îmi dau seama,adorm.
*
-Ce naiba oameni buni, un om bolnav încearcă să doarmă!!!!
Certurile si strigătele celor din hol ma exasperează. Strig din nou, iar de data asta se pare ca m-au luat în serios. Toată lumea tace. Șocant. Ma așez mai bine în pat, și încerc să adorm din nou. Se pare ca somnul chiar ajuta oamenii bolnavi. Sau răniti. Tot aia. Pătura pufoasa pe care mama mi-o adusese era foarte confortabila. Însă lipsea ceva. Dar ce? Aveam telefonul, aveam căștile,cu melodia celor de la linkin Park in ele, aveam perna aranjata sj pufoasa, parul prins, pijamalele mele obișnuite...atunci ce lipsește?
Aud câtiva pași venind spre patul de spital pe care aveam să dorm pentru următoarele 3 zile. Grea recuperare. Ce as vrea sa fie aici profu ala care nu vrea sa înțeleagă că nu sunt făcută pentru sport ca sa ii pot spune câteva vorbe. Din păcate nu era. M-am resemnat cu ideea. M-am prefăcut că dorm,timp in care o persoana îmi așează in bratele larg deschise un ursuleț si îmi așează un sărut pe frunte. Parfumul nu îmi părea cunoscut. A, da. Cred ca Sean și-a luat un parfum nou. Logic. El are voie sa își ia orice oricând, dar eu dacă cer bani sa îmi iau o carte nouă sau o pereche noua de căști toată lumea sare cu gura pe mine. Asta-i discriminare. Adorm, iar după câteva ore tonul de apel al telefonului ma trezește. Număr nou.
-Ce?raspund adormita si totuși curioasa sa vad cine e.
-Ce mai faci? Cum te mai simți?
-Ăăăă, bine cred. Dormeam. Și tu m-ai trezit. Cum crezi ca as putea sa ma simt? Am o lovitură la cap din cauza încăpățânării profului meu de sport care nu pricepe ca nu sunt buna la handball,ametesc la fiecare mișcare pe care o fac și îmi tiuie urechile... În afară de asta ma simt perfect.
-Domnisoara sarcastica, mai ușor cu nervii ca te doare capu.
-Ma doare oricum. Acum, întrebare fulger. Cine naiba ești?
-Tot Kevin.
-A, bine. Mi-e somn pa.
Am închis telefonul și m-am băgat înapoi la somn. În sfârșit puteam sa dorm cat vreau eu fără ca mama, tata sau fratele meu idiot sa ma deranjeze.