Under sunset

Capitolul 1

Perspectiva ei
     - Nu merg!
     - Tu crezi că nu o să mergi, dar mergi! zice mama
     - De ce? 

       Niciun răspuns, mama a plecat să se pregătească.. sau merge mai bine să se vadă cu o colega din facultate, iar eu nu știu de ce trebuie să merg atâta timp cât nu mi'o mai amintesc așa binee. Mdaa, în fine, să mă îmbrac, ahh cu ce mă îmbrac, dacă am ajuns să vorbesc singura e clară treabaaaa. Îmi aleg o pereche de blugi și un tricou alături de un sacou cu dungi și sandale, când aud..

      - Evvvvv' esti gataaa! o aud pe mama strigând
      - Da imediat o sa fiu!
Ah, oare toate mamele sunt așa?! 

       Cobor, tata o complimentează pe mama, de parcă ar fi de o luna împreună și nu de 20 de ani :)), să trecem peste.
        Plecăm într'un final, ajungem la o cafenea draguță, ne așezăm la masă unde ne aștepta prietena mamei, doamna Selen "cea mica", după spusele mamei, e mai mică decât ea cu o lună.         Stăm, vorbim, îmi comand un cappucino. Mă gândesc că puteam să mai fac un desen dacă tot nu fac mare lucru, dar puțină relaxare nu strică.

        Arhitectura pentru mine, este locul pe care îl numesc al meu, acolo pot să mă desfășor cum vreau, ideile toate îmi aparțin, sunt liniștită, ați avut și voi un loc asa ?! Nu?! Să vă căutați, pentru că merită din plin toată atenția. 

       Pierdută prin gânduri, aud, "pai să vii cu Eve peste o săptămână la ceremonia de deschidere a magazinului meu de bijuterii" ... ahh iar ceremonii, putem să stăm acasă, acasă când mai stăm.           Zâmbesc așa puțin și dacă mă gândesc ca poate veni și prietena mea nu o să fie atât de plictisitor.

     - Poate veni și Dilara? întreb eu 
     - Da sigur, e prietena ta? zice Selen 
     - Da, e colega mea de facultate, dar acum lucrăm amândouă la aceeași companie.
     - Super, pai vă aștept fetelor. zice doamna Selen

Perspectiva lui 

     Dormeam așa bine, când simt o mișcare și aud în același timp și un țipăt (ce naiba) ..Mă trezesc și când mă uit în partea stângă, văd o fată, "cine este ?!", nu știuuuuu, am băut cam mult și presimt că o sa fie rău. Când să mă dau jos din pat, mama dă buzna cu tata în spate care încearca să o calmeze.

     - Philip cu cine am vorbit, daca nu e soția ta, nu are ce caută în casă, ce e așa greu?! Mă uit la mama și mă apucă o criză de râs. Cred că eu nu am auzit bine sau mama tocmai a zis 'soție' ce soție, când poți avea atenția mai multor fete. Mă opresc și mama mă pocnește după cap, se trezește și fata care era în partea stângă a patului, dar nu apuc să zic nimic, ca mama o ia înainte 

    - Ieși mai repede din cameră, că nu știu ce fac cu voi! Ah

       Mama nervoasă și tata care îmi face semn că ne omoară mama daca nu termin mai repede situația asta. Da, cine nu ar vrea o iubire, de poveste, să simți ca aerul tău nu mai e la fel, că nu poți respira la fel daca persoana ta preferată nu e lângă tine, binee cine crede în povesti. Bine, excluzând  relația alor mei și a bunicului meu cu dragostea lui ( așa e numită bunica mea), care și acum după atâta timp, o iubește și o prețuiește ca și când altceva nu mai există, decât ei doi. A zis că până la 26 de ani să mă însor, că dacă nu, vine el cu o fată, eh da, dar ce sunt eu, stâlp să nu am un cuvânt de zis.

        Nu. Eu dacă o să vreau să mă însor, trebuie să fie ceva cu adevărat special și nu așa că nu am ce să fac, că sunt bine râu de tot daca stau să mă  gândesc, fete câte vreau, dar chestia este că nu îmi trezesc o anumită stare, sentiment, ce vreți voi. Și atunci tratez totul așa superficial.                           Vreau. Dar nu vreau, nu știu ce să vreau. Până atunci mă duc la micul dejun, că altfel dorm afară în seara asta.

       Când cobor, o pup pe mama pe frunte și zice că sunt un nerușinat, dar chiar nu am făcut nimic. 

    -  Philip peste o săptamână bunicul vine la noi, sper că te gândești să te comporți ca atare.
    -  Da? Clar, sunt cel mai cuminte băiat, că nu vreau să mă însor.
    -  Eh, o să vrei, dacă mai comentezi mult.
    -  Gata, șefa, am înțeles.
    -  Ah și o să mergem peste o săptămână la deschiderea, magazinului de bijuterii a lui Selen. Fără alte planuri, dacă vrei să ne înțelegem.
    -  Da, mergem! 

      Mă pregătesc să mă duc la birou, ca tata sigur are nevoie de mine, îmi iau mașina, între timp mă sună Alexander:
     - Salut!
    - oo, salut, prințule! Da cum de nu dormi, nu te'a obosit fata de aseară destul?
    - Ha? Ce fată mă? Că nici nu știu cum o cheamă.
    - Păi nu ai întrebat și tu?
    - Pai nu că a venit mama și oricum nu aveam chef, ca nu îmi amintesc să fii fost ceva..
    - Tu glumești?
    - Nu ?! De ce aș glumi, nu a fost nimic, da, te aștept la birou daca vrei să vii. Că mă grăbesc.
    - Da vin să văd dacă ai temperatură că nu ești tu.

      Râd și închid, parchez mașina și urc în lift, ce aveam azi de facut, 2-3 liste cu furnizori, da simplu, termin repede, apoi mă duc la sală, că na trebuie să ne menținem bine pe corp.
      Când intru în birou, îl văd pe tata, așa nu într-o stare bună, iar dimineață nu era așa: 

    - Tată, ce s-a întâmplat?
    - Mama ta ascunde ceva și nu pot să știu ce ?
    - Mama? Femeia fără de care nu poți sta liniștit? Nuu. Ți se pare sigur?
    - Ba da! Sigur, că părea suspectă.
    - Hai lasă suspiciunile și vezi ce mașină îmi dai în week că vreau să mă duc să mă plimb și ai zis ca o să'mi dai ceva puternic.

Între timp cât mă pun la birou, îi dau mesaj mamei:
     eu: Vezi că tata e suspicios, că ascunzi ceva :)
    mama: Ha, ce? Cum și'a dat semaaaa..
    eu: Nu și'a dat seama, doar că zice, că sigur ascunzi ceva.
   mama: Vreau să fie perfect și am emoții
   eu: Știu, o să fie bine!

      Mama săptămâna trecută m-a rugat să o ajut cu ceva. Mai exact, e ziua tatei, peste 3 zile  și mama a vrut să îi facă ceva mai special, doar că na, mama mai primea telefoane și când era el acasă și ea se ascundea și normal că acum tata a intrat la bănuieli, mama e femeia de care e îndrăgostit pe veci, nu vede nimic, nici măcar pe Gizele, poate sa fie ea nr 1 mondial, daca nu e mama, degeaba mai e.
      Aș vrea să cred că o să am și eu parte de o iubire așa. O fată care să fie pentru mine, să simt că e totul și că pur și simplu nu mai e nevoie de nimic.
      Adică la noi în familie mereu a fost o legatură frumoasă între cupluri, mereu sunt unul pentru altul și nimic nu a stricat starea familiei. 

      Bunicul meu a pus stop la orice era cat de puțin deranjant. El a lăsat tot pentru bunica mea, a zis că fiecare bărbat trebuie să'și vadă femeia cum o vede el pe bunica mea și că trebuie să crezi în iubire și totodată în suflete pereche, chiar dacă ai obstacole sau intervin diferite situații, nu renunți orice ar fi și la naiba dacă aș renunța la o altfel de poveste de iubire. Dar parcă câteodată mă gândesc mai mult la orgoliul meu decat la ce simt. Și poate o să o dau în bară.

      Sper să merite să aștept să'mi găsesc sufletul pereche.