Știu totul despre întunericul din mine, dar nu știu nimic despre motivul pentru care mă bântuie, nimic despre cauza pentru care apare uneori cu zilele și alteori pentru o oră trecătoare. Există o singură cale de a o explica. Știi când s-a întâmplat ceva rău și a doua zi când te trezești dimineața, pentru primele 3 secunde, mintea ta este alba, nu-ți amintești de nimic și de nimeni? Apoi te lovește, inima ta se micșorează, stomacul se scufundă și tu îți strângi ochii închiși, sperând că totul e un vis rău? Când vine întunericul, așa simt eu, în fiecare clipă de zi cu zi, până când trece. În trupul meu se simte un gol și o mare înfuriată. Dintr-o dată, nu-mi amintesc că sunt fericită. Nu știu de ce sunt tristă, dar e o tristețe a oaselor, genul care te face să-ți înțepenești fiecare mușchi din corpul tău pentru a încerca să o stoarcă. Tipul de tristețe care te face să nu te gândești la viitor. Tipul de tristețe care te face să simți că ești singur, chiar dacă ești înconjurat de prieteni sau de familie.
Simțeam că trebuie să audă asta. Mi-am aplecat capul spre pământ și am șoptit.
-Într-o zi o să mă urăști.
M-am oprit ca și cum aș fi luat un glonț pentru curaj.
-De ce să spui așa ceva? Te iubesc. Nu pot să trăiesc fără tine.
Roy mi-a ridicat capul în mâini ca să se întâlnească cu privirea mea.
-Nu mai sunt aceeași persoană ca la început. Simt că mă transform zi de zi în ceva groaznic, monstruos. Văd asta, o să o vezi și tu mai târziu. Nu aș suporta să mă urăști. Prefer să rămân o amintire frumoasă decât să se ajungă la asta.
- Ce tot spui acolo? Asta nu e nimic altceva decât o scuză groaznică de a nu încerca. Sau poate că nu mă iubești ?!
Ochii au început să îmi spele fața cu lacrimi care vin doar atunci când oamenii se rup în moduri care nu pot fi reparate cu ușurință.
-Mai mult decât orice pe lume! rostesc, fără a stau deloc pe gânduri.
-Deci, care a fost tot acest nonsens despre ură?
Mă îmbrățișează ușor, iar eu încerc să îmi stăpânesc lacrimile. Îmi spune apoi:
-Știu cum e să devi ceva ce urăști din tot sufletul. Nu voi lăsa să ți se întâmple asta. Ai încredere în mine.
Decid să am încredere în el. Nu știu ce mi-a venit. Hotărăsc să schimb subiectul.
-L-ai văzut pe noul coleg? Jackson? întreb.
-Da, ce e cu el? întreabă nedumerit Roy.
-Nu știu! Nu ai avut nicio senzație când l-ai întâlnit?
-Nu, e un baiat ca oricare altul. De ce?
-Numele lui e Jackson Fox! apare Sheyla de nicăieri. Fox... la fel ca pe vânător. E fiul lui. S-a întors în oraș. Ce ai simțit în legătură cu el? Explică!
-Sheyla, nu avem ce să vorbim cu tine! intervine Roy.
-Nimic, răspund eu. Am simțit că îl cunosc de undeva, acum are sens. Seamănă foarte bine cu tatăl său.
-Lexi, nu ai de ce să îi dai vreo explicație! Iar tu Sheyla, stai departe de Lexi.
-Asta e greu de făcut. Lexi, ne vedem la antrenamente!
Zicând acestea pleacă în grabă.
-Ce a vrut să spună? întreabă Roy.
-A intrat și ea în echipa de majorete, poveste lungă, nu mai contează!
-Ce?!
-În fine, ai auzit ce a zis? Logan Fox s-a întors, iar fiul său s-a înscris la această școală. Asta nu sună bine! rostesc eu îngrijorată.
Roy pare și el destul de îngrijorat. Îmi dau seama că un nou pericol mă privește din umbră. Văd pericole din toate părțile, pe de o parte haita, pe de altă parte vânătorii. Simt că nu aparțin niciunei lumi. Locul meu nu e nicăieri.
Antrenamentul majoretelor a decurs destul de bine, Sheyla nu s-a prezentat, spre bucuria tuturor. Probabil e îngrijorată din cauza vânătorului. Nici Jackson nu a dat azi pe la școală. Aș fi vrut să mă apropii de el, să îmi spună cumva planurile pentru care au venit aici. Restul zilei a decurs normal, am ieșit cu Kim la o sesiune de shopping. Balul se apropia și am probat fiecare niște rochii. Voiam ca viața mea să fie cât de normal posibil. Am ajuns acasă în jurul cinei. Am intrat, iar casa mirosea a mirodenii, semn ca Holly a gătit ceva special.
-Intră, Lexi! avem musafiri! rostește unchiul.
Privirea mea se oprește asupra oapeților.
-Alexandra, rostește Logan Fox cu un rânjet suspect pe față. Mă bucur nespus că ești în viață. Abia aștept să aflu totul despre vindecarea ta.
CITEȘTI
Pradatori de noapte
Hombres Lobo''Unele umbre sunt atât de întunecate încât, punând lumină asupra lor, se întunecă și mai mult.'' Viața lui Lexi și a fratelui său se va schimba radical atunci când, ramânând orfani, ajung să locuiască cu un unchi despre care nu știau mai nimic. N...
