Ceniza

Capitolul 1

Azi la școală a fost ziua carierei. Fiecare copil vine cu unul dintre părinți și aceștia vorbesc despre munca pe care o fac. Cum mama e singura care mă crește, a făcut eforsuri își i-a liber de la muncă. E doctor iar asta ii ocupa destul de mult timp. Desi se schinuie în a avea grija de mine, nu doar material, lipsa timpului petrecut cu părintele tău se simte destul de mult în condițiile în care tatăl e plecat de mult timp. După cele câteva minute dedicate mamei pentru a putea socializa cu ceilalți colegi ai mei despre meseria pe care o are, in nod normal în fiecare an, după ziua carierei, mama și cu mine ne refugiem în camera mea și ne uităm la desene și mâncăm popcorn cu brânză. Eu mănânc. Ea stă și strâmbă din nas cum că miros a șosete. Dar astăzi a vrut sa fie diferit. M-a scos la o înghețată în parc, de la una am ajuns la două înghețate cu vanilie. Mama mereu m-a bătut la cap să încerc și altă aromă dar am spus nu de fiecare dată. Desi au trecut trei sau patru ani de la grădiniță, singurul meu prieten pe atunci mânca doar înghețată cu vanilie si cumva m-a făcut sa îmi placa și mie la fel de mult. Am mai stat la locul de joacă ceva timp. Era cald si bine, norocul meu, pentru ca mama adoră zilele călduroase. Mie îmi place când mama e fericită. Când m-a strigat mama să plecam acasă am rugat-o sa cumpere o vată pe băț de la toneta ce se află pe partea cealalta a străzii. Normal că a spus da. Am așteptat cuminte pe trotuar cât a trecut ea strada, a cumpărat vata de zahar, dar un scârțâit de roti mi-a surzit timpanele și în fractiune de secundă, locul în care se afla mama și toneta erau la câțiva metri depărtare. Nu știu cât timp a trecut de când, sau ce s-a intamplat mai exact, dar știu sigur că polițiștii și medicii, oamenii rai pentru ca nu vor să o ajute pe mama, au venit și m-au băgat în mașină. Tot ce am mai apucat sa vad e chipul mamei intors spre mine având corpul într-o poziție nefirească. Am început să tip și să mă agit dar nimic.

Mami, de ce nu faci nimic?

Mami, de ce nu vorbești?

Am fost o fetiță rea de nu mă bagi în seamă?

...

După accident am fost luată de fratele tatei. Era mult mai ușor să mă ia cineva din familie decât să ajung intr-un orfelinat. Halal familie. Pe omul ce se presupune că îmi este unghi îl vazusem de două sau trei ori în realitate pana să vina după mine la secția de politie. Nu știu cum ajunsesem acolo. Cea mai logică variantă ar fi oamenii rai care au venit să mă ia. Și acum mi se pune involuntar un zâmbet pe buze când mă gândesc că ii numisem oameni rai. Trecand peste asta, am fost nevoita să mă mut din Grecia, mai exact Agrinion, tocmai în Spania. Dap. Mai specific în Terrassa . Mutarea a fost doar a mea. Familia unghiului meu locuiește acolo dinainte să mă nasc . Era mai multă zarvă dacă era vorba de mutarea lor înapoi în țara natală.

Autobuzul ajunge în stație, cobor și blestem sfinții pentru ploaia torențială de afară. In mod norml vremea mohorâtă și ploaia mă linistesc dar acum ma deprimă. Faptul că nu am ascultat-o pe Coco când mi-a spus să iau umbrela, asta mă face să chem și partea cealaltă de sfinți nenumărați pana acum. O să mă aleg cu mare predică pe tema "Ce ti-am spus eu?". Nu că nu puteam să iau mașină azi dimineață dar pentru a aface asta trebuia să îl iau și pe Micah, pușlamaua de copil al lor aka varul meu și a-l duce unde are nevoie. Nu mulțumesc. Ultima dată când am făcut aceasta greșeală colosală, am fost oprita de politie. Nu știu pentru ce, mergeam regulamentar ce mama naibii? Dar după privirile politistului si ale lui Micah, sigur pușlamaua făcuse ceva.