Inimă de căţel

Alerg cât mă ţin picioarele, gâfâind şi simţind sub tălpi trotuarul dur, conştient de privirile uimite pe care le atrag. Cuvintele au mult prea puţină importanţă pentru mine, dominante fiind trăirile celor pe lângă care trec. Tristeţe, suferinţă, uimire, amuzament. Nu înţeleg în totalitate ce înseamnă toate acestea fiindcă natura mea nu-mi permite să le trăiesc pe propria piele. Nu ştiu ce este ura, ce este mânia, ce este răzbunarea sau minciuna. Mă bucur de fiecare clipă a vieţii mele scurte, chiar şi acum, când dragul meu prieten mă aleargă, blestemându-mi existenţa cu fiecare pas făcut. Am reuşit să nimicesc tehnologia de care a devenit atât de dependent în doar câteva minute, dar ce-mi pasă? Pentru mine, faptul că încearcă să mă prindă reprezintă o provocare. Un joc de care mă bucur cu toată fiinţa mea.

Dar cine sunt eu?

Nu-mi amintesc prea multe despre cum a început totul. Pe tata nu l-am cunoscut, iar mama nu m-a vrut. De îndată ce mi-au dat cei dintâi dinţi de lapte, am simţit o nevoie cumplită de a roade din pricina mâncărimii. N-am intenţionat niciodată să o muşc, să-i provoc durere, dar am făcut-o. Nu a fost vina ei pentru ce s-a întâmplat. Era uşor sălbăticită şi n-a ezitat să mă alunge, pe când aveam mai puţin de o luna. Dar norocul mi-a surâs. O doamnă cochetă, cu părul prins într-un coc elegant, care mai avea, însă, inocenţa jucăuşă a unei fete aflată în plină adolescenţă, m-a găsit. Fără să-i pese cât eram de murdar, m-a ridicat şi ne-am privit în ochi. Din clipa în care unul dintre numeroşii mei purici a făcut un salt graţios pe braţul ei, am ştiut că am de-a face cu o persoană bună, aşa că, în timp ce ne-am urcat în maşină, i-am mai dăruit câţiva.

-Ce faci cu ăsta, Amyra?

Soţul ei, aflat la volan, mă privea sceptic, ca pe ceva periculos, ce le putea sări la gât oricând. Nu mă plăcea, dar nu-i dădeam atenţie. Portiera maşinii avea un gust mult prea interesant.

-William, este ziua lui Thom, a insistat soţia lui, cu un zâmbet nevinovat şi rugător. Ştii cât de mult îşi doreşte un câine.

Femeile au un farmec aparte, un miros înnebunitor, ce te împiedică să mai ripostezi în vreun fel. William şi cu mine am fost prinşi în mrejele ei, cu efecte puţin diferite. În timp ce el a oftat cu o anume nervozitate şi a pornit motorul, căutând din ochi un cabinet veterinar, eu, complet neobişnuit cu autoturismele şi uşor îngreţoşat de parfumul tare al Amyrei, le-am "decorat" portiera într-un mod care, fără să pricep de ce, l-a scos din minţi pe William.

Îmi plac oamenii. Îţi oferă mângâieri, recompense şi vorbe bune, dar există şi unul de care trebuie să mă feresc cu orice preţ. De îndată ce am fost pus pe masa rece, lucioasă, a cabinetului veterinar, a sosit. Precum un lord întunecat -mă rog, unul îmbrăcat în alb- cu un zâmbet şiret, malefic, doctorul s-a apropiat şi m-a sucit pe toate părţile, de parcă aş fi ascuns cine ştie ce comoară.

-Este un metis, le-a spus soţilor, ce aşteptau, mai mult sau mai puţin încântaţi, "verdictul". O corcitură de labrador cu rotweiller sau ceva de talie mare, la prima vedere. Are cel mult patru săptămâni după dantură. În cazul în care aveţi de gând să-l păstraţi, v-aş sfătui să aveţi grijă unde îi permiteţi accesul. Până va căpăta dentiţia definitivă, de adult, va roade tot ce e posibil.

Până la urmă, s-a dovedit că nu aveam nimic din caracterul agresiv al rotweillerului. Blăniţa mea, închisă la culoare, s-a deschis odată cu înaintarea în vârstă, dând la iveală un imens labrador argintiu, cu ceva gene de dog german, cel mai probabil, pe care căţeluşele n-au ştiut niciodată să-l aprecieze suficient. Dar să revenim la monstrul în alb...

Nimeni nu-mi mai făcuse vreodată un vaccin, nimeni nu mi-a mai îndesat pastile pe gât şi nimeni nu mi-a mai ţinut lăbuţele ca într-o meninghină, scurtându-mi unghiile ca de pisică. Drept răsplată, i-am "însemnat" halatul. Din păcate, băusem multă apă şi, cum am folosit doar o mică parte din arsenal pe hainele veterinarului, aveam de-a face cu o problemă serioasă. Cu toate astea, maşina mi s-a părut un loc potrivit pentru rezolvare, spre disperarea lui William.