CONTRACT PRENUPTIAL

Intalnirea

Judecand dupa privirea focoasa, femeia care statea langa Dan Matthews in avion nu era deloc nesociabila.
Scunda,bruneta si fermecatoare, nu lasa loc nici unui dubiu asupra perfectei sale disponibilitati. In timp ce stewardesa le servi micul dejun,vecinul ei aflase totul despre viata ei. Atunci cand avionul isi incepu coborarea spre aeroportul Stepleton, era deja in posesia adresei si numarului ei de telefon.
Timp de o clipa,ezita. Imaginea unui pat cu cearsafuri albe si doua trupuri inlantuite juca insidios inaintea ochilor sai. Dupa divort, isi facuse intotdeauna o regula de aur din a-si mentine viata sexuala in afara oricaror complicatii sentimentale si femeia aceasta corespundea perfect acestui criteriu.
De aceea, nu fara un oarecare regret, intrerupse scurt aventura: din nefericire programul nu-i lasa nici cel mai mic ragaz pe durata sederii la Denver. Alta data poate...
Isi recupera cu nostalgie bagajele. De la un timp, avea o suparatoare tendinta sa se retraga in spatele activitatii profesionale. Ultima aventura data de peste doua luni si era nevoit sa recunoasca faptul ca femeile reuseau din ce in ce mai putin sa-i capteze atentia.
Cinci minute mai tarziu, traversa cu pasi mari holul aeroportului si chema un taxi. Isi alesese prost momentul sa filozofeze asupra saraciei vietii sale sentimentale.
-Cherry Hills, va rog. Bulevardul Marelui Canion,numarul patru. Dupa cate mi s-a spus, pe langa Universitate.
Se aseaza mai comod pe bancheta si contempla Muntii Stancosi ale caror creste inalte se profilau la orizont. In ciuda perioadei in care se aflau-jumatatea lunii iunie-acestea mai erau inca acoperite de zapezi. Cuprins de o brusca oboseala inchise ochii.
Perioada care trecuse fusese mai istovitoare ca de obicei. O saptamana mai devreme, se afla in China. Doar cu trei zile in urma negocia contractul unei uzine la Singapore. In dimineata aceasta se trezise in zori pentru a efectua un zbor de opt ore spre Denver.
Toate astea pentru o blonda afurisita, lipsita de orice scrupul, care-i sucise capul lui Charlie Steddon.... pana intr-atat incat sa-l faca sa-si schimbe testamentul!
Un rictus amar se contura pe buzele lui Dan Matthews. Stirea mortii unchiului sau il lovise cu o luna in urma, in Hong Kong. Cunostea,desigur reputatia lui de bautor si fumator inrait, dar brutalitatea acestei disparitii-la varsta de sasizeci si sase de ani- il ravasise. Charlie nu era doar unchiul lui. Era de asemenea, asociatul si prietenul sau. Cel putin asa il considera el....
Discutia pe care o avusese cu avocatul companiei, Frank Goldberg, pusese lucrurile intr-o noua lumina. Dar o furtuna deasupra Hong Kong-ului il impiedicase sa participe la funeraliile unchiului sau si inca nu avusese ocazia sa-i spuna vaduvei ce crede despre ea. La gandul ca o va face curand, o licarire asemanatoare unei raze de soare lumina peisajul mohorat care se desfasura inaintea ochilor sai.
Desigur, ideea ca va trebui sa ofere intrigantei o substantiala suma de bani pentru a se descotorosi de ea nu-l bucura deloc. Ii fusese de ajuns cu fosta lui sotie, careia trebuise sa-i acorde o avere. Dar, din moment ce o spunea Frank, nu exista o alta solutie... Totusi, unchiul lui s-ar fi putut lipsi, la varsta lui, de dragostea pentru o femeie care putea sa-i fie nepoata.
Incetinirea vitezei taxiului il scoase brusc din gandurile lui. Masina urca o alee in directia unei cladiri enorme, evocand un castel medieval. Prin contrast, antena de televiziune prin satelit si instalatia automata de stropit ultimul model, pareau total deplasate. Ca si sistemul de alarma extrem de sofisticat cu care era echipat portalul de la intrare. Hotarat lucru, vaduva lui Charlie nu ezita sa imbine splendoarea istorica si confortul cel mai modern.
-Am ajuns! anunta soferul. Bulevardul Marelui Canion numarul patru....
-Multumesc.
Dupa ce plati cursa, Dan cobori si privi curios in jurul lui. Gustul acesta pentru lux il uluia. Locuinta lui provizorie din Manhattan-locul unde obisnuiau sa se intalneasca pentru a discuta afaceri- era mult mai modesta... Daca era surprins de casa,cum va fi cand va vedea femeia?
Datorita mamei sale, avea totusi despre ea o imagine destul de precisa. La aflarea noutatii privind casatoria cumnatului sau, in urma cu sapte ani, aceasta sarise efectiv in primul avion. Din nefericire, vizita aceasta nu fusese un succes si nu se mai rerpetase.
Desi cumnatul ei nu-i facuse nicio confidenta asupra motivelor surprinzatoarei lui casatorii, o singura intrevedere ii fusese de ajuns mamei lui Dan pentru a-si forma o parere despre proaspata sotie, pe numele ei Corinne. Dupa toate aparentele, Charlie suferise un acces de senilitate precoce....
Dupa cum spunea ea, noua doamna Steddon era o adevarata calamitate. Voinica si aroganta, se trudea sa-si muleze formele generoase in niste blugi de o ingustime scandaloasa. Ochi aproape violeti care se dovedeau in cele din urma albastrii, o cascada de par prea blond pentru a fi natural....asa arata persoana descrisa de doamna Matthews. Fara indoiala, o intriganta in stare de orice ca sa-si atinga scopul.
Suprema ofensa in ochii mamei lui Dan era faptul ca numita Corinne nu facea nimic pentru a-si ascunde tineretea si cei patruzeci de ani care o desparteau de sotul ei. La aceasta amintire, fara voia lui, Dan zambi: sa etalezi saizeci de ani alaturi de nouasprazece, nu-i atat de simplu, trebuia s-o recunoasca....
In ceea ce-l privea, refuzase intotdeauna ca aceasta casatorie sa intunece bunele relatii cu unchiul sau. In acest scop, hotarase pur si simplu s-o ignore pe tanara femeie. Totusi nu se putea impiedeca sa se gandeasca la faptul ca aceasta casatorie n-avea decat un temei: interesul.
Abandonandu-si aici gandurile, actiona cu un gest brusc ciocanelul cu cap de leu. La douazeci si sase de ani, Corinne era de acum inainte in posesia unei averi. O avere in care intrau cele cincizeci si unu la suta din actiunile detinute de unchiul lui in compania Dansted... Un asemenea rezultat pentru sapte ani de viata in comun era un plasament de aur, se gandi el cu o cuta cinica in coltul buzelor.
Nici azi nu-i venea sa creada intr-o asemenea tradare din partea unchiului sau. Sa-i faca tocmai lui asa ceva! O companie pe care o infiintasera impreuna... Charlie adusese capitalul, Dan priceperea si un fler financiar de netagaduit. Lucrasera ani de zile impreuna. Si acum... Cu toate acestea, in cinsprezece zile se obisnuise cu ideea... Ei bine,nu. Apelul avocatului acasa la el, in Connecticut, ii mai rasuna si acum in urechi.
-Dan, cred ca este de datoria mea sa te informez. Am primit aseara un telefon de la Corinne.
Vocea lui Frank Goldberg avea o gravitate cu totul neobisnuita.
-Corinne?
Pe punctul sa-si faca valizele pentru China, Dan nu facu imediat legatura cu vaduva unchiului sau. Era dovada ca reusise s-o ignore. Pentru el, era simplu: ea nu exista!
-Da, Corinne Steddon, vaduva lui Charlie. Cum iti spuneam, m-a sunat aseara la birou si a tinut sa-mi vorbeasca personal. Unchiul tau si-a modificat testamentul. Mi-a trimis o copie pe care am primit-o in dimineata asta. La prima vedere, este perfect legal.
-Ce vrei sa spui prin asta, Frank?
- Prin acest nou testament, Charlie a facut-o legatara lui universala. In aceasta calitate, mosteneste toate actiunile lui la compania Dansted. Cu conditia sa nu se recasatoreasca. Este singura restrictie.
Urma o scurta pauza....
- Si Charlie avea cincizeci si unu la suta din compania Dansted, trase concluzia Dan. Numai ca nu inteleg! In testamentul precedent nu era vorba de nimic asemanator. Corinne mostenea,desigur, iar eu eram executor testamentar. In felul acesta, eu pastram controlul asupra companiei. Unchiul meu era perfect de acord in privinta asta.
- Stiu cu atat mai bine, cu cat am vegheat eu insami la redactarea documentului.
- Atunci de ce aceasta schimbare? De ce a procedat Charlie asa in privinta mea?
- N-am nici cea mai mica idee. Nu m-a consultat. Testamentul detinut de Corinne provine de la un foarte renumit birou de avocatura din Denver, cabinetul Hudgins & Hoskins. Autenticitatea lui nu poate fi pusa la indoiala. L-am verificat cu mare grija. Stanjenit evident, Frank isi drese vocea..
- Dupa cum ti-am spus,singura restrictie se refera la o eventuala recasatorire a doamnei Steddon. In cazul cand aceasta se va produce va trebui sa-ti cedeze actiunile pentru un milion de dolari- adica echivalentul sumei investite de Charlie la inceputul afacerii.
Dan era consternat.
- Si o asemenea nebunie nu pune in discutie validitatea testamentului?
Avocatul avu o secunda de ezitare.
- Din pacate, nu,Dan. Este ultimul ca data si din punct de vedere legal, perfect corespunzator.
- Asadar, trebuie sa ma impac cu ideea ca cincizeci si unu la suta din actiunile companiei mele sunt in posesia Corinnei Steddon... Dan se lasa sa cada pe pat.
- Ce concluzie trebuie sa trag, Frank? Te implor, scuteste-ma de jargonul profesional.
- Ei bine, in locul tau, as ruga cerul sa se recasatoreasca foarte curand. Altfel, in calitate de posesoare majoritara a actiunilor afacerii, va avea drept de veto. Nu vei putea negocia nici macar un singur contract fara aprobarea ei. Va trebui s-o consulti pentru fiecare decizie. Cu Charlie, nu se punea problema, dar cu ea... Avocatul facu o noua pauza inainte de a continua.
- Asupra acestei chestiuni, ea si-a exprimat dorinta sa discute cu tine cat masi curand posibil, despre viitoarele orientari ale companiei. Dupa cate am inteles, ar vrea sa deschida o filiala in Mexic.
- In Mexic? Pentru ca vrea sa dea dovada de initiativa? Daca ar fi sa cred in ce spune mama,n-a facut altceva decat sa stea comod timp de sapte ani. Singura ei grija era sa cheltuiasca banii lui Charlie. Datorita carui miracol se intereseaza pe neasteptate de problemele uneri interprinderi de instalatii sanitare?
- Vom vedea... Poate ca s-a plictisit sa trandaveasca si aspira la ceva mai interesant?
Vocea lui Dan deveni masi aspra.
- Ultima mea tranzactie a constat in vanzarea de boilere in Hong Kong. Ma indoiesc ca asta ar putea prezenta un cat de mic interes pentru doamna Steddon.
- Si eu la fel, dar dupa treizeci de ani de avocatura nu ma mai mira nimic. Cine stie? Poate ca si-a descoperit o pasiune pentru instalatiile sanitare.... In orice caz,daca as fi in locul tau as lua primul avion spre Denver. Inainte de orice, asigura-te ca nu pune la cale o noua casatorie si aspoi propune-i o suma rezonabila....
- Care dupa parerea ta, la cat ar trebui sa se ridice?
- Inca n-am facut calculul. Dar, in absenta unui pretendent serios, sa nu lasi tranzactia sa treneze. O femeie cum este Corinne Steddon in fruntea consiliului de administratie ar fi o catastrofa pentru compania Dansted. As spune chiar mai mult: ar da faliment in mai putin de sase luni. Ar fi asadar mai bine sa nu tergiversezi prea mult. Pana atunci,nu uita ca ea ramane actionara majoritara a firmei, in numele si in locul lui Charlie. In caz de dezacord intre voi,va preleva cuvantul ei.
- Dar nu pot sa ma duc acum la Denver! Trebuie sa-mi iau zborul in mai putin de doua Ore spre China, si am avut nevoie de peste trei luni ca sa obtin viza. O jumatate de duzina de personalitati oficiale mi-au acordat audiente. Imi este imposibil sa contramandez. Nu este in joc numai reputatia firmei, ci si echipamentul sanitar pentru vreo suta de sate chinezesti. Dupa cum vezi aceste acorduri sunt de o importanta capitala.
- Foarte bine. Du-te in China. N-as vrea sa-i lipsesc pe acei bieti tarani chinezi de confortul lor. Intre timp, o voi preveni pe Corinne sa nu-ti astepte vizita mai devreme de cinsprezece zile.eu voi profita de acest ragaz pentru a evalua actiunile ei la un pret rezonabil.
La intoarcerea din Extremul Orient, Dan aflase ca pretul "rezonabil" se ridica la modesta suma de trei milioane de dolari....."Rezonabil".... Totul depindea de care parte te plasai!
Desigur, el nu dispunea de o asemenea suma. Bancherii pe care-i consultase se aratasera cam reticenti. Era constrans,fara indoiala, sa-si ipotecheze bunurile, inclusiv masina... In definitiv, ce conta? N-avea niciodata timp sa se foloseasca de ea.
In momentul cand ajunsese cu gandurile in acest punct, usa se deschise in sfarsit.
- Sunt Daniel Matthews, se prezinta el servitoarei in uniforma albastra. Am fixata o intalnire cu doamna Steddon.
-Doamna va asteapta. Va rog sa ma urmati...
A fost introdus intr-un vast salon cu peretii lambrisati. Datorita soarelui filtrat prin vitralii,zari o silueta de femeie stand in picioare in apropierea semineului.
Inalta si foarte zvelta,il uimi prin sobrietatea tinutei: femeia aceasta in escarpeni si taior bleumarin corespundea atat de putin cu descrierea mamei sale incat privi in jurul lui asteptandu-se sa mai zareasca pe cineva. Parul de un galben pai strans in coc,punea in valoare ovalul perfect al fetei. Drept bijuterii, nu purta decat un ceas fin de aur si un colier de perle. Putea fi oare aceasta femeie vaduva unchiului sau?
Femeia de serviciu lua asupra ei sarcina de a-i risipi indoielile.
- Doamna Steddon, dansul este domnul Daniel Matthews.
- Multumesc, Rosita. Anunta-ma indata ce masa va fi gata. Avionul domnului Matthews a decolat foarte devreme azi dimineata de la New York. Presupun ca trebuie sa fie mort de foame.
-Am luat masuri sa fie servita la ora douasprezece. Doamna este de acord?
- Trebuie sa-l intrebam pe oaspetele nostru....
Corinne isi consulta din priviri vizitatorul.
- Ce spuneti, domnule Matthews?
- Sunt in intregime la dispozitia dumneavoastra. Ora stabilita va fi si ora mea.
Abia iesise femeia de serviciu si Corinne inainta spre el cu mana intinsa.
- Incantata sa va cunosc in sfarsit, domnule Matthews. Charlie mi-a vorbit atat de multe despre dvs.
Mana pe care o atinse era lunga si fina. Ea si-o retrase imediat si isi ridica pentru prima data privirea spre el. Surprins o clipa, se gandi ca mama lui avusese dreptate cel putin intr-o privinta: femeia aceasta avea cei mai albastrii ochi pe care-i vazuse vreodata!
Constient de faptul ca privirea lui insistenta putea fi considerata deplasata,se garabi sa spuna:
- Va prezint condoleantele mele cele mai sincere,doamna Steddon.
Perspectiva de a putea in sfarsit sa-i spuna in fata intrigantei tot ce credea despre ea isi pierduse farmecul. Simtea in mod nedeslusit ca ar fi fost periculos pentru el sa-si piarda stapanirea de sine. Isi drese vocea.
- Il admiram mult pe Charlie. A fost un prieten minunat.
Un zambet fugar ii lumina chipul interlocutoarei sale.
- Si un sot la fel de minunat. Intelegator, iubitor, generos...
- Intr-adevar, generozitatea lui nu poate fi pusa la indoiala. Uneori era chiar complet imprevizibila...
Amaraciunea, atata timp inabusita, se ghicea usor in cuvintele lui. Corinne nu remarca aluzia si ramase impasibila.
- Sa va ofer cevas de baut,domnule Matthews?
- Nu multumesc. Este putin cam devreme dupa gustul meu. Dar nu va jenati din cauza mea.
- Eu beau foarte putin. Si,desigur, nu la o asemenea ora. Sa stiti, domnule Matthews, ca apreciez foarte mult vizita dvs. Stiu ce program incarcat aveti. Atat de incarcat incat n-am avut onoarea sa va primim nici macar o data in sapte ani... Weekend-urile la pescuit ii lipseau ingrozitor lui Charlie. Mi s-a plans adesea de asta.
Intrigat, o privi iscoditor. Nu, chipul din fata lui era complet neutru. Daca o preocupa ceva,n-avea in mod vadit intentia sa lase sa se vada.
- Am venit in data ce a fost posibil, zise el nu fara bruschete. Cunoasteti, presupun, surpriza provocata membrilor companiei noastre de ultimul testament al lui Charlie.
- Intr-adevar, dar poate ca surpriza ar fi fost mult atenuata daca ati fi stiut putin mai multe despre cuplul nostru. Numai ca n-ati manifestat vreodata nici cea mai mica curiozitate in aceasta privinta, nu-i asa?
- Aveam sentimentul ca stiu destul.
- Mai ales in ceea ce priveste diferenta de varsta?
El nu se clinti.
- Intr-adevar. Asta mi s-a parut intotdeauna caracteristica fundamentala a casatoriei voastre.
- Aveati intru totul dreptate. Dar casatoria noastra nu sr limita la asta.
- Nu ma indoiesc, zise el inghitindu-si replica usturatoare care-i venise pe buze. Orice ati spune nu este niciodata prea tarziu pentru a indrepta lucrurile. Daca anumite amanunte ale casatoriei voastre mi-au scapat, v-as fi recunoscator, doamna Steddon, sa ma lamuriti.
- Ce fel de amănunte?
- Imprejurările în care v-ati cunoscut, de exemplu, si cu ce vă ocupaţi pe vremea aceea.
I se păru că vede un licăr amuzat trecând prin ochii ei.
- Mi-e teama ca locul in care ne-am întâlnit n-a avut nimic romantic: ne-am cunoscut intr-un bar unde erasm chelnerita. Cinsprezece zile mai tarziu, unchiul dvs mi-a cerut sa vin sa locuiesc cu el si dupa sase luni sa ne casatorim. Am acceptat.
Isi ridica barbia cu curaj.
- In caz ca va intereseaza: da, m-am casatorit cu el pentru banii lui si el o stia.
Aroganta tonului avu darul sa-l faca pe Dan sa-si piarda controlul.
- Ce noroc pentru dvs, nu-i asa? Sper ca unchiul Charlie v-a intrecut, pe plan financiar, toate asteptarile.
-Intr-o anumita masura,da.
Alungand din minte un val de imagini putin cam prea tulburatoare pentru gustul sau,Dan se hotara sa mearga drept la tinta.
- Sa revenim la scopul vizitei mele, doamna Steddon. Potrivit avocatului companiei noastre, Frank Goldberg, unchiul meu v-a lasat mostenire actiunile lui,adica cincizeci si unu la suta, ceea ce inseamna ca de acum inainte sunteti actionara majoritara a companiei Dansted.
- Intocmai. Charlie a facut aceasta modificare in urma cu doi ani.
Cum facu o pauza, Dan avu deodata o banuiala: in mod sigur, il provoca. Si asta chiar din momentul cand patrunsese in aceasta incapere. In clipa asta,avu surpriza s-o auda adaugand:
-Dupa parerea lui, compania ar putea beneficia de pe urma competentei mele.
- Competenta....??
Nu-l lasa sa continue.
- Da, domnule Matthews. Oricat de curios ar putea sa para, unchiul dvs avea incredere in mine. Desi pretuia la justa ei valoare priceperea dvs in afaceri, se arata mai sceptic in privinta relatiilor umane. Fara el ca sa va indrume, compania Dansted putea,spunea el, sa aiba nevoie de ajutorul meu.
Dan lupta impotriva unei nestapanite dorinte de a-i spune fara menajamente ceea ce gandea: o fosta chelnerita de bar propulsata la conducerea unei uzine! Charlie isi pierduse oare capul? Apoi asculta de ratiune. Renumit pentru ca nu-si pierdea niciodata stapanirea de sine in afaceri, n-o sa inceapa astazi. Atitudinea cea mai inteleapta era sa nu ia in seama declaratiile acestei femei. De altfel,erau complet absurde. Unchiul lui il cunostea dintotdeauna. Nu-i facuse niciodata nici cea mai marunta crtitica referitor la modul de a conduce personalul. Si relatiile companiei cu angajatii ei fusesera intotdeauna excelente. Dovada: in zece ani de existenta, nu avusese loc nici o singura greva! Putine companii puteau spune la fel. Afisa un zambet distant.
-Cred ca este preferabil pentru amandoi, doamna Steddon, sa nu continuam discutia aceasta. In consecinta, voi merge drept la tinta: cat vreti? Acum cinsprezece zile, inainte de plecarea mea in China, am cerut expertilor mei contabili sa-mi evalueze cele cincizeci si unu la suta de actiuni a caror detinatoare sunteti. Estimarea lor se ridica la trei milioane de dolari. Fireste, aveti toata libertatea sa procedati la o contraexpertiza...
- Multumesc, domnule Matthews, dar va intrerup imediat. N-am nici o intentie sa-mi vand actiunile. Singura mea ambitie este sa lucrez cu dvs, in calitate de asociata.
Pentru a doua oara in mai putin de cinci minute, Dan se vazu obligat sa faca apel la legendara lui stapanire de sine. Trase adanc aer in piept.
- Daca este o incercare de a face sa urce licitatia, va sfatuiesc insistent sa renuntati. Chiar daca as vrea, n-as putea depasi aceasta cifra. Bancherii mei s-ar opune.
Urma o lunga tacere. Il cerceta cu un aer detasat, ca un om de stiinta in fata unei noi specii de insecte.
- Se pare sa intampinati unele dificultati ca sa ma intelegeti, domnule Matthews: nu vreau sa-mi vand actiunile. Daca vreti sa admiteti faptul acesta, discutia noastra va decurge mai simplu.
- In cazul acesta, nu gasesc decat o explicatie la o asemenea incapatanare: va inselati cu totul asupra companiei Dansted. Nu este un salon,doamna Steddon, este o uzina! O uzina care foloseste peste o suta de muncitori. Personalul administrativ este redus la strictul necesar si lucreaza in cladirea din vecinatatea atelierelor. In aceste conditii, nu inteleg ce va poate atrage...
Fara sa raspunda, ea se intoarse spre fereastra. Soarele scotea in evidenta, prin transparenta conturul corpului ei. Dan realiza pe neasteptate cat de atragatoare era. Iar simplitatea tinutei intarea si mai mult aceasta atractie. Fantasmele cele mai nebunesti i se perindara prin minte si trebui sa faca apel la intreaga lui vointa ca sa revina la realitate. Inceputul raspunsului Corinnei ii scapase. Isi dubla atentia.
-.... pastrez actiunile pentru ca mi-a cerut-o Charlie. Daca vreau sa lucrez in companie, este pentru acelasi motiv. I-am promis sa acord un interes activ afacerii. Si nu-mi voi incalca pentru nimic in lume promisiunea.
- Foarte bine,doamna Steddon.
Vocea lui era glaciala. Nici macar nu mai cauta sa-si ascunda ostilitatea. In starea de furie in care se gasea,nu mai stia pe cine sa invinuiasca mai mult: pe Charlie, pentru ca redactase acea clauza absurda, sau pe vaduva lui care refuza cele trei milioane de dolari. In schimb, era sigur de un lucru: n-o va lasa nicicand sa ruineze o companie pentru care muncise mai mult de zece ani ca s-o cladeasca.
Dupa o teribila lupta interioara, reusi totusi sa-si regaseasca stapanirea de sine.
- Daca refuzati sa va vindeti actiunile, doamna Steddon, eu n-am nici un drept sa va refuz accesul in companie. Dupa cum spun avocatii mei, ma vad obligat sa fac orice pentru a va facilita inspectia uzinei si examinarea registrelor noastre de conturi. Sotul dvs si eu insami aveam obiceiul sa ne intalnim in fiecare luna in apartamentul sau din Manhattan. Daca acest aranjament va convine, il putem adopta pentru luna urmatoare.
- O data pe luna? Nici sa nu va ganditi, domnule Matthews! Eu vreau sa fac parte integranta din companie, sa-i urmaresc zi de zi functionarea. De altfel, acesta este motivul pentru care am hotarat sa vand casa aceasta si sa ma instalez in Rhode Island. Voi fi astfel aproape de uzina. Desigur, programul meu din zilele urmatoare va fi cam aglomerat,dar puteti conta pe mine: voi fi la postul meu incepand de luni dimineata, la ora noua. Ar fi posibil sa-mi rezervati un birou pentru aceasta data? Ca si, fireste, ultimele rapoarte financiare...
Din tot acest frumos discurs, Dan nu retinuse, ingrozit, decat un singur lucru:
- Lunea viitoare! Aveti de gand sa va ocupati postul in compania mea lunea viitoare?
Ea ii replica zambind:
- Da,de ce? Nu este destul de curand? Daca vreti pot face in asa fel incat sa fiu acolo incepand de vineri.
- Nu schimbati nimic pentru mine. Luni va fi destul de curand.
In cazul acesta, este perfect, zise ea adresandu-i unul dintre cele mai stralucitoare zambete. Intrucat de acum inainte vom colabora strans, sa renuntam la formalitati. Spuneti-mi Corinne, iar eu am sa va spun Dan.
Intrarea femeii de serviciu, anuntand ca masa este gata, il scuti de raspuns. Isi urma gazda ca un automat intr-o sufragerie impunatoare. Luand loc la extremitatea imensei mese,se intreaba cum putuse bietul Charlie sa se lase antrenat intr-un lux atat de ostentativ. Influenta acestei intrigante, desigur. La gandul ca ar putea sa se comporte in acelasi mod in interiorul companiei,se cutremura in sinea lui. Ce se va intampla daca se va incapatana in refuzul de a-si vinde actiunile? Era in joc insasi existenta companiei.
Desigur, ramanea ultima salvare- casatoria. Incerca, nervos,sa treaca in revista prietenii celibatari susceptibili sa fie interesati de o vaduva bogata. Zadarnic, nici un nume nu-i venea in minte. Asadar, asta nu mergea. Intr-un fel sau altul, va gasi el o solutie!