M-am pregătit sa plec, dar fix atunci bătrâna sa reîntors in camera ținând in mâna o cutie mare, maro de lemn.
Parea destul de grea asa ca am mers sa o ajut. Chiar era grea, dar oare ce avea in ea. Sa așezat jos pe un scaun mic si a pus cutia in poala. Sa căutat prin buzunare si a scos o cheița mica lucioasa cu care a reușit sa desfacă lacătul cutii.
Sa uitat câteva secunde la mine si apoi și-a făcut curaj si a ridicat capacul acesteia. Am ezitat sa dau navala pe ea si sa vad ce e acolo..dar apoi mi-a făcut semn cu mâna sa ma apropii si m-am îndreptat către ea. In cutie erau numai poze vechi, alb negru si doua inele atât de frumoase si delicate.
- ce sunt toate astea? am întrebat-o eu..
- astea? sunt medicamentele mele, ce ma tin in viața. Mi-a spus zâmbind.
Cum adica medicamente? Sunt poze, nicidecum pastile. Era cumva o metafora?
- sunt amintirile tale?
- Mai mult de atât. sunt viața mea. Toată viața mea o găsești in pozele din cutia asta. Sunt tot ce mai am drag.
CITEȘTI
Who is she?
De Todo- dacă n-ai apucat sa o cunosti, nu încerca sa o judeci, ascunde mai multe decât poti crede tu, nu e specială, ci diferită..nu e inumana, ci rănită. nu încerca sa fi ca ea, n-ai sa poti-
