CONTRACT PRENUPTIAL

CAPITOLUL 2

La intrarea in parcarea companiei Dansted, nervozitatea Corinnei era atat de mare incat apucandu-si geanta, continutul acesteia se raspandi in masina. Aduna bombanind cartile de credit, monedele, rujul si celelalte obiecte care zaceau pe jos. Apoi, cu obrajii in flacari, iesi din masina.
Aerul proaspat ii facu bine. Respira adanc si se indrepta,cu pasi numai in aparenta hotarati, spre intrarea in birouri. Era constienta ca trece printr-un moment crucial al existentei sale.
Inainte de toate, trebuia sa se asigure ca Dan Matthews nu va cauta sa se debaraseze de ea ca la precedenta lor intalnire. Isi repeta in minte calea de urmat: mai intai, sa uite extraordinara putere de seductie a noului ei asociat. Nu se gandise niciodata ca moartea lui Charlie ii va modifica atat de repede comportamentul. Dupa sapte ani de castitate suportati fara cel mai mic efort, doar simpla vedere a lui Dan o tulburase profund. Ochii negri, parul des si brun,figura cu trasaturi energice, ii aprinsesera literalmente simturile. Fara a mai vorbi despre corpul musculos care o domina cu toata inaltimea lui...
  Desigur,intr-un anume fel, fizicul lui Dan era un avantaj. Si ea va tine seama de asta in planul pe care isi propunea sa-l duca la bun sfarsit.
  Dar inainte de orice altceva, avea doua sarcini de indeplinit. Mai intai, sa stabileasca cel mai bun mod de a-i pricinui maximum de griji nepotului lui Charlie, fara sa compromita bunul mers al afacerilor. Dupa aceea, sa verifice temeiul afirmatiilor lui Charlie asupra sanatatii infloritoare a nepotului sau. La prima vedere, parea sa fie intr-o forma excelenta, dar din pacate ea era cea mai in masura sa stie ca nu trebuie sa te increzi in aparente... O ancheta discreta prin birouri ii va permite sa-si confirme parerea. Cat despre coeficientul lui de inteligenta, n-avea din fericire nici o indoiala. Intelegea acum de ce Charlie nu inceta  cu laudele privind succesele nepotului sau,sef al promotiei sale de ingineri.
  Ajunsa aici cu gandurile, impinse usa grea de metal si patrunse in holul de primire. Un zgomot infundat ii atrase atentia. Probabil ca uzina era foarte aproape. Peste o zi sau doua nici nu-l va mai lua in seama. Nu se va intampla la fel cu ambianta interioara. Isi roti privirea prin holul de primire: cuvantul "cazarma" ar fi fost mai potrivit. O lumina palida cadea pe peretii intunecati si pe o podea acoperita cu un linoleum cafeniu inchis. In centru, o vitrina etala tot soiul de modele de robinete, tevi,capete de dus si alte materiale si instalatii sanitare. Ea le arunca o privire ingaduitoare. Hotarat lucru, genul acesta de obiecte se preta cu greu decoratiei.
Se intoarse spre tanara femeie asezata la biroul de receptie. Aceasta vorbea la telefon. Vazand stratul gros de machiaj care incerca sa mascheze petele de roseata isi reprima un zambet. Din nefericire, rezultatul nu era deloc edificator.
   Terminand convorbirea, functionara ii adresa un zambet calduros.
   - Buna ziua, doamna. Ce pot face pentru dvs? Aveti stabilita audienta?
   - Nu tocmai. Sunt Corinne Steddon si trebuie sa-mi preiau postul in dimineata aceasta.
  - Doamna Steddon? Dar este imposibil!
  Tanara femeie isi musca buzele si rosi pana in varful urechilor.
  - Oh! Va rog sa ma iertati... Nu asta voiam sas spun. Numai ca, eu...hmm...nu ma asteptam sa va vad atat de devreme. Domnul Matthews nu mi-a precizat ora sosirii dvs. Permiteti-mi sa ma prezint: Debbie Jones, receptionera. Ocazional, fac si unele lucrari de secretariat.
   Corinne o cerceta cu simpatie. Genul acesta de confuzie nu era nou pentru ea. Diferenta de varsta fata de Charlie provoca invariabil aceeasi reactie. Cunoscandu-l pe defunctul ei sot, Debbie se asteptase desigur sa vada o vaduva cam de aceeasi varsta cu acesta..
  Surpriza ei era indreptatita. Daca o ierta cu placere, nu manifesta, in schimb, aceeasi ingaduinta fata de Dan. Daca acesta din urma l-ar fi iubit pe unchiul sau atat cat pretindea, n-ar fi stat sapte ani fara sa se intrebe despre adevaratele motive ale casatoriei lui..
  Dar in definitiv, ce importanta avea? Pentru scopul pe care-l urmarea, aveau importanta numai inteligenta si sanatatea. Restul era secundar. Considerand, ca multi altii, caracterul ca  nefiind innascut, ci rodul educatiei, nu avea de ce sa-si faca griji. Nu era ea insasi dovada vie a miracolului pe care-l poate savarsi dragostea? Atunci cand Charlie o primise in casa lui, ea nu era decat revolta si amaraciune. Respinsa de toti colegii, era inculta si total refractara la orice forma de invatatura. Si in sapte ani, cu dragoste si rabdare, el reusise s-o schimbe. Revenind incet la realitate, se smulse din ganduri.
  - Incantata de cunostinta, Debbie. Esti amabila sa-l anunti pe domnul Matthews? Sunt dornica sa-mi cunosc biroul si sa incep fara intarziere lucrul.
  - Imediat, doamna Steddon.
  Tanara femeie discuta cateva clipe la telefon si-l puse in furca zambind.
  - Va asteapta. Am sa va conduc.
  - Nu-i nevoie. Daca-mi explici pe unde sa merg,pot sa ajung acolo singura.
  - Ei bine, n-aveti cum sa gresiti. Este ultima usa la stanga, in capatul culoarului.
  - Multumesc. Ma duc indata.
Cu un ultim zambet catre Debbie, porni in directia indicata. Dar in sinea ei, era departe de a simti increderea pe care o afisa. Cu inima batandu-i mai tare, ciocani la usa.
  - Intra!
Se executa, inregistrand in trecere culoarea verzuie a peretilor, biroul supraincarcat de dosare,plansa de desen plina de proiecte. Doi barbati imparteau spatiul acesta restrans. Primul, scund si indesat, era necunoscut pentru ea. Al doilea era Dan.
  In picioare langa fereastra, parea pierdut in contemplarea curtii uzinei. Cu o mana in buzunar si cealalta pe manerul cremonei, era cu spatele la ea. O asemenea forta si atata hotarare emanau din el, incat nu reusi sa-si stapaneasca un fior. Acasa la ea,in Denver, era deja impresionant, dar aici, in propriul lui birou....
  - Buna ziua, Corinne...
Se intoarse spre ea si-i adresa un zambet lipsit de caldura.
  - Sunt fericit sa te primesc intre aceste ziduri. Ai avut vreo dificultate sa gasesti uzina?
  - Nici una,multumesc. Scrisoarea secretarei tale a fost extrem de explicita.
  De ce nu reusea oare sa-si stapaneasca bataile inimii? Isi masca tulburarea printr-o asprime neasteptata a tonului.
  - Daca ai o clipa libera, as vrea sa ma instalez cat mai repede posibil in biroul meu si sa incep studierea rapoartelor.
  Sprancenele interlocutorului ei se ridicara usor. Cu un zambet ironic pe buze, ii replica:
  - Dupa cate inteleg, nu vrei sa pierzi nici o secunda? Asta iti face cinste. Totusi, nimic nu ne grabeste. Ce-ai spune sa te destinzi mai intai in fata unei cesti de cafea?
  -Multumesc, dar am luat deja micul dejun la hotel.
  -Atunci, da-mi voie sa ti-i prezint pe viitorii colegi. Il ai in fata ta pe Warren Evans, directorul nostru de productie. N-are pereche in a linisti spiritele in cazul intarzierii unei comenzi.
  Barbatul ii stranse calduros mana. La prima vedere, parea un om deschis.
  -Incantat sa va cunosc, doamna Steddon. Sper sa va placa la noi. Stiti ca uzina noastra se numara printre cele mai bune in domeniul ei? Si o spun fara vanitate...
  - Va cred pe cuvant, zise tanara femeie zambind. Felicitarile mele. Sunt nerabdatoare sa vad cum functioneaza uzina. In ultimul raport primit de sotul meu era vorba de achizitionarea unei noi masini, mult mai performante. Presupun ca asta va va permite sa scurtati timpul de executie?
  Warren o privi surprins. Evident, nu se astepta ca ea sa cunoasca atat de bine problemele referitoare la uzina.
  - Este absolut exact, doamna Steddon. De fapt, am descoperit chiar ca...
  Se intrerupse brusc si se balansa nervos pe picioare.
  - Trebuie sa ma intorc la postul meu. Vom discuta despre toate astea alta data.
  Si, adresandu-i-se lui Dan, adauga:
  - Contez pe dvs sa-mi dati un telefon indata ce doamna Steddon va fi dispusa sa viziteze uzina.
  - Neaparat. Discutia preliminara nu va dura mai mult de o ora. Frank dorind si el sa aiba o intrevedere cu doamna Steddon, nu ne astepta inainte de pranz.
  Dan, dupa ce si-a condus colaboratorul, reveni cu pasi inceti spre fereastra.
  - M-am gandit ca ti-ar placea sa vezi prezentarea rezervata de obicei clientilor nostri...
  Dupa ce avu grija sa traga perdelele, desfasura un ecran pe perete si stinse lumina. Dupa aceea dadu drumul aparatului de proiectie. Primul dispozitiv aparu pe ecran.
  - Tinem sa dam viitorilor nostri clienti o idee foarte precisa despre compania noastra...
  "Daca ar sti cat de inutile sunt toate astea" se gandi eain sinea ei. Dar se multumi sa-i raspunda:
  - Esti foarte amabil, Dan.
  De la inceputul casatoriei, ea citea cu regularitate toate rapoartele trimise lui Charlie. De aceea, era in deplina cunostinta de cauza in privinta functionarii companiei.
  Cinci minute i-au fost de ajuns pentru a intelege ca intentiile lui Dan erau mult mai putin laudabile decat pretindea el. Isi dadu seama ca proceda in felul acesta deoarece voia sa o indeparteze o data pentru totdeauna de la conducerea companiei Dansted. Vocea lui insira comentariile pe un ton monoton. Cifre si statistici se succedau intr-un ritm accelerat. Nimic din tot ceea ce spunea nu putea atrage atentia auditoriului. Fara interesul pe care-l purta companiei,probabil ca ar fi adormit profitand de intuneric.
  Daca el credea ca o poate descuraja cu atata usurinta, se insela. O adolescenta pe cat de nefericita,tot pe atat de inactiva si doi ani de serviciu intr-un bar o inarmasera definitiv contra plictiselii. Nimic nu-i mai putea invinge rabdarea.
  Pe toata durata expozeului, nu si-a desprins nici macar o data privirea de la ecran. Daca Dan Matthews spera sa se debaraseze de ea in felul acesta, ea nu va intra in jocul lui. Era oare in asemenea masura nelinistit din cauza ei? Daca da,poate ca sosise clipa sa-i faca propunerea. Dar,nu. Dupa o matura chibzuinta, renunta la idee. Era inca prea devreme. De altfel, nici macar nu avusese timpul necesar sa-i verifice aptitudinile. Sa ceara cuiva sa fie tatal copilului ei fara sa verifice in prealabil daca este sanatos fizic si mintal?
  Daca ar fi fost sa judece dupa spusele lui Charlie, problema nu se punea, desigur. El nu inceta sa cante osanele la adresa nepotului sau. Pentru el, era o imbinare intre Einstein si Superman. Nu-i cunostea nici un defect. Daca dadea dovada de neincredere si lipsa de sensibilitate fata de femei, nu era vina lui, ci a fostei sale sotii. Ea ii furase inima si banii, lasandu-l indurerat si plin de tristete. Cu toate acestea, ea nu era la drept vorbind o femeie rea. Nu erau facuti unul pentru altul, asta-i tot.
  La aceasta amintire, Corinne zambi. Dragul de Charlie... Sub aparenta lui ursuza, era cel mai tolerant om... Dar Dan tocmai stinsese aparatul de proiectie.
  Ea sr duse incet sa traga perdelele, dupa care reveni si se aseza in fata lui.
  - Multumesc, Dan. Iti multumesc ca mi-ai acordat putin din timpul tau pretios pentru a ma ajuta sa cunosc mai bine compania. Prezentarea aceasta este fara indoiala rezultatul unei activitati indelungate. Diapozitivele sunt excelente. Pacat numai ca taxele nu sunt la inaltimea materialului prezentat...
  Cuvintele fusesera insotite de zambetul fals-binevoitor al profesorului care se adreseaza unui elev deosebit de marginit.
  - Dupa parerea mea, continua ea, este o simpla lipsa de experienta din partea ta. Daca se plictiseste prezentatorul insusi, cum poti spera sa interesezi auditoriul? Asa ceva este imposibil.
  O roseata abia perceptibila colora chipul interlocutorului ei.
  - Cu ce drept faci aceasta critica? Esti cumva, din intamplare, experta in materie?
  Corinne clatina din cap.
  - Experta este prea mult spus. Sa spunem ca sunt in posesia unei diplome universitare de management, dublata de alta in psihologie. Am pastrat unele din cursurile mele. Daca vrei, ti le pot arata. Iti pot fi folositoare. Sunt extraordinare progresele care s-au putut face intr-un timp foarte scurt.
  Admira fara voia ei stapanirea de sine de care Dan dadea dovada. Nici un singur muschi de pe fata nu i se miscase
  - Asadar, ai o diploma in management? Pot sa Stiu de cand dateaza?
  Momentul se dovedea mult mai placut decat prevazuse si il savura la adevarata lui valoare.
  - De vara trecuta. De ce,nu stiai? Acesta este unul dintre motivele care-l faceau pe Charlie sa creada ca voi putfi utila companiei. Personalul fiind constituit aproape exclusiv din ingineri ca formatie, el considera ca este bine sa asocieze o persoana provenind dintr-un domeniu diferit.
  Privirea lui Dan se ingusta intr-un mod primejdios.
  - De ce nu ai pomenit nimic despre diploma aceasta atunci cand am fost in vizita in Denver?
  Ea nici macar nu clipi.
  - Dupa cate stiu, nu mi-ai dat ocazia. Te-ai multumit sa-mi dezaprobi casatoria si sa-mi oferi rascumpararea actiunilor. In aceste conditii, mi s-a parut deplasat sa vorbesc despre diplomele mele universitare. Momentul nu era potrivit deloc.
  El se inderparta sub pretextul de a strange ecranul.
- Daca stiai ca in mod sigur ma straduiam sa fac aceasta prezentare cat msi plicticoasa, de ce nu m-ai intrerupt?
  - Nu stiu.
  Marturisirea aceasta o surprinse si pe ea.
  - Poate pentru a demonstra ca nu pot fi descumpanita cu usurinta. Crede-ma, Dan, actionand astfel nu ma poti face sa-mi schimb hotararea de a ramane.
  - Departe de mine asemenea intentie.
  Se intoarse brusc spre ea si continua:
  - Corinne, recunosc ca m-am comportat foarte rau la ultima noastra intalnire. Atat pe plan personal, cat si profesional, de altfel.
  Nervos, incepu sa masoare cu pasi mari incaperea. Era limpede ca-i venea greu sa se scuze.
  - Ce-i drept, eram inca sub impresia a ceea ce consideram drept o tradare a unchiului meu.
  Desigur, compania fusese infiintata gratie capitalului sau,dar dezvoltarea ei mi se datora mie. In urmas cu zece ani, beneficiul nostru era de cinci mii de dolari. Anul acesta este de zece ori mai mare.
  - Charlie era pe deplin constient de asta, Dan, fii sigur. Te admira enorm.
  - Asa credeam si eu, dar nu mai eram sigur. In versiunea antrioara a testamentului, tu erai mostenitoarea averii lui, dar eu pastram controlul asupra companiei. Charlie intelegea prin asta sa-mi demonstreze increderea.
  - Noua versiune n-avea nicidecum intentia sa te renege.
  - Poate, dar adevarul este acesta, Corinne: nici o intreprindere nu poate supravietui cu doi responsabili la conducerea ei. Ca sa-si poata continua dezvoltarea, compania Dansted trebuie in mod obligatoriu sa aiba un singur factor de decizie in ultima instanta.
  - Nu vad ca situatia sa fie atat de diferita fata de vremea lui Charlie. In definitiv posed acelasi numar de actiuni. Nici una in plus, nici una in minus.
  - Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic, dar situatia este diferita. Nici macar o singura data in zece ani, Charlie nu si-a folosit dreptul de veto. El nu punea niciodata in discutie hotararile mele. Colaborarea noastra era bazata pe ani de respect reciproc. Dar noi doi nu avem nici un trecut comun. Nici nu ne cunoastem. Si nici nu ti-ai ascuns deloc intentia de a-mi controla activitatea.
  Corinne se surprinse ca simte pentru el o anumita simpatie. Tentata sa-i raspunda ca nu va face nimic din ce ar putea dauna companiei Dansted, se razgandi. Daca voia sa-si duca planul la bun sfarsit, sa-l linisteasca nu era desigur cea mai buna atitudine de adoptat.
  - Haide, Dan, daca lucrurile nu au inceput foarte bine intre noi, nu trebuie sa ne pierdem speranta. Toate vor merge foarte bine, sunt sigura de asta. In orice caz, in ceea ce ma priveste voi face tot posibilul pentru a mentine intre noi relatii de munca normale.
  Ii zambi, dupa care adauga :
  - Si acum, te-as ruga sa-mi arati biroul meu.
  - Mai inainte, Corinne, as vrea sa-ti fac o ultima oferta.
  - O, nu! Dan, te rog, nu incepe iar! Dupa cum ti-am spus deja, nu sunt interesata sa vand.
  - Nu refuza inainte sa auzi propunerea pe care vreau sa ti-o fac. Iata... Acum, ca te cunosc mai bine, incep sa cred ca unchiul meu avea dreptate. Poti avea un rol pozitiv in cadrul companiei noastre si chiar sa-i dai un nou impuls. In aceste conditii, ar fi o greseala sa ma opun prezentei tale. In treacat fie spus, esti lipsita fara indoiala de experienta si trebuie sa fii de acord ca asta este un impediment major in afaceri. Ce ai avea de spus daca ti-as propune un fel de compromis? Nu-ti mai propun rascumpararea totalitatii actiunilor, ci numai a saisprezece la suta din ele. Pentru ce suma? Un milion si jumatate de dolari. Si iti ofer postul de director al personalului. Intreprinderea dezvoltandu-se din ce in ce mai mult, postul acesta devine Intr-adevar indispensabil.
  Corinne zambi.
  - Imi permiti sa-ti atrag atentia ca nu se masi spune "director der personal" ,ci "director de relatii umane"? In schimb, sunt de acord ca postul acesta capata o importanta tot mai mare.
  - Nu conteaza. Te intereseaza oferta mea?
  Derutata de generozitatea propunerii, Corinne ezita.
  - Daca accept,pierd controlul asupra companiei...
  Incerca prin toate mijloacele sa castige timp.
  - Este o interpretare, Intr-adevar. Dar pe de alta parte, faci o excelenta operatie financiara, ramanand in posesia a treizeci si cinci la suta din actiuni. In plus, asta iti confera o pozitie preponderenta in companie. Opiniile tale vor fi Neaparat luate in considerare...
  - Dar nu aplicate in mod obligatoriu.
  - Intr-adevar. Tranzactia odata operata, rolurile se vor inversa. In caz de dezacord important, va preleva parerea mea. In schimb, vei fi mai bogata cu un milion si jumatate de dolari...
  Se aseza din nou in fata ei. Sub aparenta lui destinsa, ea il simtea incordat. Dupa toate aparentele, Dan Matthews nu urmarea decat un lucru : sa recapete controlul asupra companiei Dansted.
  - Imi pare rau, zise ea, dar imi este imposibil sa-ti accept oferta. Oricat de atragatoare este, controlul companiei este pentru mine mai important decat banii. Cu atat mai mult cu cat, datorita lui Charlie , sunt complet lipsita de griji financiare.
  O brusca incordare modifica trasaturile interlocutorului ei.
  - Nu stii la ce te angajezi, Corinne. Sa conduci o intreprindere nu este o treaba usoara! Asta n-are nimic de-a face cu teoria invatata la universitate.
  - Sunt perfect constienta de asta.
  Tonul lui Dan deveni mai staruitor.
  - Intelege-ma bine, nu caut nici decum sa te inlatur. Vreau numai sa te pun in garda asupra dificultatilor care te asteapta. Studiile de caz cu care te-ai intalnit la universitate n-au nici o legatura cu realitatea. Compania Dansted nu este o sala de curs, este o intreprindere. In cazul unei greseli, va fi compromisa intreaga ei existenta, nu numai reusita ta la examen.
  - Inteleg foarte bine, Dan, dar vorbesti ca si cum ar trebui sa fim intr-un permanent dezacord...
  - Departe de mine acest gand! Vreau numai sa te avertizez: sa conduci o afacere nu este o joaca de copil. In cazul unei greseli se pune in pericol soarta a sute de angajati. Si daca ea se repeta, urmeaza somajul si in scurt timp falimentul.
  Incapabila sa mai suporte intensitatea privirii lui, isi intoarse capul spre fereastra. Cel putin daca ar fi fost posibil ca Dan Matthews sa ramana conform imaginii pe care si-o facuse despre el inainte de a-l cunoaste! Aceea a unui tanar ambitios, neinduplecat si lipsit de omenie... Nu-i placea deloc aceasta sensibilitate pe care o lasa sa se intrezareasca. Absolut deloc.
  Un porumbel alb ciugulea frimiturile pe locul de parcare. Se abandona in contemplarea lui.
  Atunci cand se hotara in sfarsit sa revina la Dan, acesta studia un plan aflat pe planseta de desen. La apropierea ei, isi ridica privirea. Ea se stradui sa fixeze un punct pe camasa lui, ca sa nu-i intalneasca privirea.
  Momentul atat de asteptat sosise si ea se mira simtindu-si mainile tremurand. Dar nu era cazul sa-si piarda stapanirea de sine.
  - Dan...
  Isi facu o rugaciune in gand ca el sa nu-i observe tulburarea. Cu cat se vor strecura mai putin emotiile in relatiile lor, cu atat va fi mai bine pentru amandoi.
  - Vrei sa cinezi cu mine diseara? Am sa-ti fac o propunere care te-ar putea interesa....