Privesc in trecut si vad o fetita mica , inca bebelusa , cu obrajii trandafirii si parul brunet , inelat , dansa in premergatorul ei pe muzica ce se auzea la radio . Era atat de fericita si mereu zambetul ei cristalin aducea tuturor persoanelor din jurul ei o bucurie nesabuita . O vad din nou peste cativa ani .. A crescut , dar zambetul ei angelic era cel pe care l-am zarit mai de mult pe chipul sau . Era la o serbare a clasei si figura ei concentrata inspira incredere si vointa care o caracterizeaza si in prezent . Dansul ii imoune o stare de joc , de liber acces pe taramul imaginatiei , unde totul este posibil prin improvizatie , unde problemele ii apareau altfel , unde stereotipurile si blocajele se pierd in varietatea posibilitatilor . Acea fetita eram eu...
In dans am gasit o forma de a-mi exprima sentimentele , fiecare miscare semnificand o stare de suflet . Am crescut intr-o familie de oameni de afaceri , care la varsta de 3 ani m-au dus la balet si m-au ajutat sa descopar pe parcursul copilariei tainele dansului . Cateodata dansam in fata oglinzi din camera mea si imi imaginam ca sunt un star in turneu sau mereu dansam de sarbatiri in fata rudelor .
Dar dansul este ceva mai mult decat o forma de comunicare . Mereu imi imaginez oameni dansand si chiar as vrea sa vad o hora Duminica in sat , carnavalul de la Rio sau sa revad bucuria dansului din Viena . Si chiar daca nu pot vedea aceste bucuri imi pot aminti cu drag , veriile in care mergeam in tabara la Subiu cu doamna Tantii , iar seara in lumina lunii faceam concursurii de talente , chiar si acolo era mult dans .
