Prolog

63 3 0
                                    

Ma uit catre soare , prin sticla ferestrei,simt cum razele soarelui imi mangaie pielea . E cald afara, foarte cald, vantul bate din cand in cand , dar nu prea.Parintii mei sunt plecati la munca in Anglia,iar eu stau cu bunica.Bunica mea ese ca o mama pentru mine la fel de protectoare, la fel de agera, la fel de iubitoare,la fel de calduroasa.

-Elenor?

Aud vocea incantatoare a bunicii care se aude de pe partea cealalta a usii.

A da am uitat sa va spun ma numesc Elenor Evans si am 17 ani .Imi iubesc familia, nu as renunta la ea se zice ca daca iubesti pe cineva trebuie sa il lasi sa plece , dar asta nu se intampla. Pai da, cu toate astea viata mea nu e chiar asa de roz .parintii mei sunt plecati , iar bunica nu prea reuseste sa faca mare lucru ,dar are mare noroc cu mine , o ajut de fiecare data

-Da,buni?

-Vrei sa deschizi te rog , ti-am adus hainele? Spuse bunica care abea se mai vedea de teancul de haine

-Desigur.Am deschis usa vazand-o pe bunica cu teancul de haine , imi era mila de ea asa ca am luat si eu jumate si le-am pus pe pat.

-Multumesc, Elenor.

La usa se aude un clinchet , semn ca soneria merge si ca tot omu acea persoana apasa la sonerie sa vada daca e cineva acasa .

-Ma duc eu . Am zis in timp ce coboram grabita scarile

Desichd usa si ma uit putin la chipul perosanei , inima imi sta putin in loc, iar apoi incepe sa bata din ce in ce mai tare asta incemand ca ori mi-e teama ori sunt bucuroasa, dar la mine nu era vorba de teama era vorba de bucurie , in sfarsit prietenul meu Luck care era plecat a venit acasa,imi era foarte dor de el , imi era dor de glumele lui , de prostiile pe care le faceam impreuna, mereu cand era trista ma consoloa.A fost plecat cam 3 luni , iar in tot timpul acesta nu am prea avut cu cine schimba o vorba , si credeti-ma Luck e cel mai bun ascultator si cel mai mare vorbaret. Ma mai uit putin la el amintindu-mi de copilarie , apoi ii sar in brate

-Ahh,Luck nu pot sa cred ca ai venit , credeam ca o sa te muti definitiv.

-Parinti mei asa au vrut,dar nu puteam sta departe de tine.A spus Luck luandu-ma in brate.

-Awww,ce dragut,stiam eu ca ma iubesti ,dar nici chiar asa.Am zis incepand sa rad in hobote dand-i un pumn lejer in umar.

-Auu, nu ma doare .

-Normal pentru ca am dat incet ,ma lasi sa iti dau mai tare.Am spus serioasa iar dupa doua secunde dintii albi erau "scosi"afra lasand ca rasul sa isi faca aparitia

-Da-i!

-Vrei sa ramai fara brat ?

-Hai sa te vad ce poti !

In momentul acela mi-am luat pozita de atatc si am inceput sa dau cu putere la coaste.Am dat cat am putut,dar Luck nu avea nici o reactie .Ma lasa sa dau in continuare.Cand am vazut ca nu reactioneaza nicicum,mi-am lasat mana jos.

-Ai terminat?

-Pai da , adica tu nu simti nimic ? Stiam ca esti nesimtit ,dar nici chiar asa.Am zis incepand sa rad

-Haha ,foarte amuzant ,mi se pare mie sau ai devenit mai blonda de cand nu te-am vazut.A zis acesta bufnindu-l rasul.

-Sunt bruneta , istetule.

-Eu nu ma refeream la par.

-Haha, glumet mai esti !

-Stiu, mi s-a mai spus.

-Chiar , mi-a fost dor de tine ! Am spus apropiindu-ma de el dandu-i o imbratisare lunga

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 22, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Vampiri VS VarcolaciUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum