starless | hyunlix

[01:01] sleepless

Lee Felix

Ai ceva cunoștințe în hacking?
23:39✔️

N-am nicio idee
23:39

Nici eu nu îmi pot da seama de unde să încep. Ar fi foarte util, dacă aș putea să intru în sistemul personalului. Dar e complicat, iar asta nu e ceva ce învățăm la cursuri.
23:40✔️

Ok, lasă-mă să ajut.
Ne vom da seama împreună
23:41

Serios?
23:41✔️

Da. De asta suntem parteneri😁
23:42

Mulțumesc
23:42✔️

Aw
Ești drăguț cu mine.
23:42

Nu, sunt politicos.
Am maniere
23:43✔️

Aww, ești adorabil
Nu ești deloc înfricoșător
23:43

Te pot elimina din această misiune în următorul moment, cu un singur cuvânt
23:44✔️

🤐🤐🤐
23:44

Felix nu știa sigur cât era ora.

Închis în acea cameră mică, plină de calculatoare, fără ferestre și doar cu Hyunjin lângă el, timpul părea să treacă mult prea încet. Nu avea curajul să își privească telefonul, de teamă că cifrele vor indica o oră prea târzie. Avea nevoie să doarmă. Abia dacă își mai putea ține ochii deschiși.

Hyunjin încă lucra. A băut deja două pahare mari de cafea (unul dintre ele adus de Felix, de la magazinul non-stop, aflat aproape de campus). Degetele lui se mișcau pe tastatură la viteza fulgerului. Nu a inițiat o conversație în ultima oră, el și Felix fiind prea ocupați să găsească informații despre hacking pe site-uri ilegale. Cel puțin părea să fie pe drumul cel bun.

Hyunjin era deștept, iar lui Felix îi plăcea asta.

Cel mai tânăr a oftat în liniște, așezându-se în așa fel încât obrazul său să se odihnească pe masa rece din lemn. Poate ar fi reușit să adoarmă, iar Hyunjin l-ar fi trezit, la momentul potrivit. Avea un curs la ora 09:00, iar oboseala lui actuală nu era de glumă.

Era cât pe ce să cadă în lumea viselor, când Hyunjin a sărit de pe scaun, cu un zâmbet larg pe față.

"Am reușit!" Ochii săi erau mari și strălucitori, când l-a privit pe Felix. "Am intrat într-un server privat! Pot să citesc toate mailurile angajaților!"

"Dumnezeule!" Spune Felix, entuziasmat. "E minunat!"

"O să îmi ia o eternitate să verific pe fiecare în parte, totuși. Poate reușesc să găsesc niște cuvinte cheie." Continuă Hyunjin, încruntându-se la acest gând. "Lasă-mă să încerc ceva—"

"Hey," Felix și-a întins mâna pentru a o așeza peste a lui Hyunjin, înainte ca acesta să o ducă înapoi pe mouse. "E târziu. Ar trebui să dormim."

Hyunjin și-a scuturat capul. "Chiar trebuie să continui."

"Sunt obosit. Să mergem acasă—"

"Dacă vrei să pleci, fi invitatul meu." Răbufnește Hyunjin, tonul vocii sale nelăsând loc pentru orice altă replică. "Am treabă de făcut și nu am timp să ascult cum te plângi."

Felix s-a încordat, privirea din ochii lui devenind rece. S-a ridicat de pe scaun și și-a tras jacheta peste el.

"Bine." Murmură el. "O să fiu acasă dacă ai nevoie de mine, atunci."

A trântit ușa în spatele său, înainte ca Hyunjin să aibă șansa să își deschidă gura. A încercat să ajute, a încercat să fie drăguț, dar Hyunjin nu dădea semne de progres în ranchiuna interioară pe care o avea împotriva lui. Prin urmare, Felix a renunțat să mai încerce. Se afla acolo să muncească, să își îndeplinească misiunea. Nu să fie prietenul lui.

În timp ce se îndrepta spre casă sub soarele care stătea să răsară, răcoarea dimineții i-a făcut mâinile să tremure. Le-a strecurat repede în buzunare și a mărit pasul, ignorând înțepătura perfidă din inima sa.

♡♡♡♡