CONTRACT PRENUPTIAL

CAPITOLUL 5

Cand Corinne deschise usa biroului ei, un val de aer cald si umed o izbi in fata. Orbecai in cautarea intrerupatorului. O serie de tuburi cu neon palpaira progresiv inainte de a scalda peretii batand in verzui, intr-o lumina alburie.
Climatizarea generala a uzinei intampina dificultati pentru a ajunge in aceasta aripa indepartata a imobilului. Isi sterse fruntea cu dosul mainii. Bluza i se lipea deja de piele. Cei douazeci si sase de ani petrecuti in Colorado n-o obisnuisera cu umiditatea accentuata a estului. Ii era greu sa se adapteze.
  Prima ei grija a fost sa traverseze biroul si sa puna in functiune ventilatorul situat in apropierea ferestrei. Dupa cateva rateuri, acesta se puse in miscare si raspandi curand in incapere o adiere de aer racoros.
  Isi scoase taiorul cu un suspin de usurare si-l agata in cuierul de metal. Impreuna cu biroul, ramas parca de la o campanie militara, constituiau singurul mobilier din incapere. Se instala in fata dosarelor ei avand grija sa evite coltul fatidic care-i stricase deja doi colanti in ziua precedenta.
  Descoperind acest birou atribuit de Dan, primul ei gand fusese ca este vorba de o razbunare. In mod vadit, el avea intentia sa-i faca viata grea. O privire aruncata in celelalte birouri fusese de-ajuns ca s-o faca sa-si schimbe parerea. In realitate, toata lumea era in aceeasi situatie. Preocupat inainte de toate de uzina- care era imaginea insasi a modernismului- Dan neglijase complet birourile administrative. Acestea erau jalnice. Unele dintre ele erau chiar mai rele decat acesta.
  In clipa aceea, auzi batandu-se la usa. Pana cand sa raspunda, Dan intra in incapere.
  - Ti-am adus dosarele privitoare la asigurarea uzinei. Unde as putea sa le pun?
  Ea elibera in graba un colt al biroului.
  - Aici va fi perfect. Multumesc.
  O clipa dupa aceea, se prefacea ca se adanceste din nou in dosarele ei. Dar inregistrase deja tinuta lui in cele mai mici amanunte. In costum bleumarin si camasa alba, era imaginea insasi a sobrietatii. In aceste imprejurari, de ce se incapatana sa-si inchipuie corpul musculos care se ascundea dedesubt?
  Nevoit sa ramana in picioare in lisa unui al doilea scaun, Dan nu parea nicidecum preocupat de asta. Om de actiune prin excelenta, ea banuia ca nu-si gasise niciodata timp sa se aseze. Cand se hotari in sfarsit sa-si ridice capul, el se opri din masuratul cu pasi mari ai biroului si-i arata cu un gest dosarele.
  - Daca ai intrebari, adreseaza-te secretarei mele, Alma Grady. Ea este la curent cu toate si te va lamuri probabil mai bine decat mine. Cu atat mai mult cu cat ma tem ca in zilele urmatoare nu voi fi foarte disponibil. Am fost chemat la Washington.
  - Sper ca nu este nimic grav.
  - Nu,doar ca m-as fi lipsit bucuros de calatoria asta. Am altceva mai bun de facut in momentul acesta decat sa-mi petrec o saptamana facand pe ghidul.
  - Facand pe ghidul?
  - Da. O delegatie comerciala din Shanghai este in momentul de fata in vizita in tara noastra. Si cum eu ii cunosc pe unii dintre oficialii chinezi prezenti, un subsecretar de stat de la comert a avut ideea sa ma propuna drept reprezentant oficial al guvernului. El asteapta fara indoiala de la mine sa proslavesc capitalismul.
  Ea zambi.
  - Asta n-ar trebui sa-ti puna probleme. Invita-i pe vizitatori intr-un fast-food si ademeneste-i cu promisiunea ca,daca poporul lor munceste bine, intreaga China va fi inzestrata cu localuri asemanatoare.
  Dan izbucni in ras.
  - Iar eu voi fi catalogat drept element subversiv.! N-am nevoie de asa ceva...
  Se intrista brusc.
  - Apropo de compania Dansted, Corinne, voiam sa-ti spun... In momentul de fata, urmeaza sa fie luate cateva decizii importante...
  - Nu te nelinisti, il intrerupse ea repede. Ma voi feri sa intervin in problemele pe care nu le cunosc.
  - Am cuvantul tau?
  - Il ai.
  Cand era pe punctul sa iasa din birou, se intoarse spre ea.
  - In privinta serii de ieri, eu...
  - Sa nu mai vorbim despre asta, te rog. Noaptea fiind un sfetnic bun, mi-am dat seama ca am facut o greseala facandu-ti propunerea aceea.
  Il privea drept in fata. Nu l-ar fi lasat sa ghiceasca pentru nimic in lume ce efort inseamna asta pentru ea.
  - In definitiv, cariera conteaza masi mult pentru mine decat maternitatea. Sa uitam discutia aceea, vrei?
  - Cu placere. As fi fost mahnit sa te vad persistand pe un drum care risca sa nu-ti aduca decat neplaceri.
  Incapabila sa mai suporte intensitatea privirii lui, isi intoarse capul. Cata dreptate avusese sa se teama de aceasta intalnire! Se dovedea chiar mai dificila decat prevazuse. Doar la simpla vedere a lui Dan, picioarele incepeau sa-i tremure si vocea i se gatuia. Acestea erau oare primele semne ale dorintei? In pofida slabei sale experiente in materie, nu se putea impiedeca sa creada ca asa era.
  - Daca inteleg bine, nu te voi revedea pana saptamana viitoare?
  In ciuda eforturilor ei de a parea indiferenta, vocea ii sunase fals.
  - Mi-e teama ca da, Intr-adevar.
  Un zambet fugar destinse pentru o clipa trasaturile incordate ale barbatului.
  - Dar iti promit ca vei avea prioritatea privind reactia chineza fata de cartofii prajiti si coca-cola.
  Incremenita locului, asculta pasii lui indepartandu-se pe culoar. Numai daca n-ar fi zambit...
  Cu ochii inchisi, incerca sa-si adune gandurile. Ce avea numitul Dan Matthews atat de extraordinar? Avea o infatisare frumoasa, desigur, dar sute de barbati aratau asa. Parul lui era des si bogat? Poate, dar culoarea lui castanie nu avea nimic deosebit. Si nu doar pentru ca o sclipire argintie trecea uneori prin ochii lui negri, ea era gata sa lesine la cea mai neinsemnata privire a lui!
  Hotarat lucru, dorinta ei de a avea un copil o facea sa-si piarda capul. Un simplu efort de vointa si isi va gasi remarcabila stapanire de sine de care era atat de mandra.
  Reconfortata de perspectiva aceasta, se adanci in studiul bilantului primului semestru. Fara discutie, cifrele erau promitatoare. Daca a doua jumatate a anului va fi la fel de fructuoasa, compania Dansted va bate toate recordurile in materie de vanzare.
  Ganditoare, Corinne se aseza mai bine pe scaun. Daca nu-l mintise pe Dan cand ii promisese sa nu ia nici o decizie importanta in lipsa lui, nu acelasi lucru se intampla cu proiectul referitor la maternitate. Nu numai ca nu renuntase la el,dar era din ce in ce mai convinsa de justetea alegerii ei: nepotul lui Charlie ar fi tatal ideal pentru copilul ei. De ce? I-ar fi fost foarte greu sa explice.
  Renuntand sa lamureasca misterul, incerca sa revina la studiul dosarelor, dar in zadar... Unde era celebra putere de concentrare de care era atat de mandra dupa ce defunctul ei sot o incurajase sa-si reia studiile? Literele dansau exasperant in fata ochilor ei. Era incapabila sa-si concentreze atentia. Totusi, pentru ea era de cea mai mare importanta sa stie totul despre compania Dansted. Si nu sa viseze la un ipotetic viitor copil...
  Incerca inca o data sa se apuce de lucru. Judecand dupa cifre, Dan isi conducea intreprinderea cu o mana de maestru. Era foarte greu sa fie pus in dificultate fara a compromite in acelasi timp dezvoltarea companiei...
  Se apleca pentru a lua dosarul privind asigurarea, pe care il adusese Dan, cand se auzi un fasait teribil. Coltul biroului...uitase de el! Trei perechi de colanti in mai putin de douazeci si patru de ore, era Intr-adevar prea mult. Se ridica tunand si fulgerand impotriva starii de deteriorare a mobilierului.
  - Pot sa intru?
  Corinne tresari. Silueta lui Frank Goldberg, avocatul companiei, se profila in cadrul usii.
  - Degetul meu mic imi spune ca ar fi trebuit sa aleg un alt moment...
  - Nu, intra, te rog...
  Cuvintele erau insotite de un zambet de bun-venit.
  - De fapt, ai picat tocmai la timp. Voiam sa te vad. M-am lovit de trei ori in acest birou blestemat. Este un adevarat pericol public. La cat imi evaluezi sansele daca cer despagubiri companiei?
  Pe figura interlocutorului ei, un zambet lua imediat locul circumspectiei juristului.
  - Poate ca asta ar inseamna sa duci lucrurile putin prea departe doar pentru simpla satisfactie de a ti se oferi un nou birou... Dar sangerezi! Infirmeria este la doi pasi. Nu stiu unde te-ai putea duce in alta parte.
  Un zambet fericit lumina figura Corinnei. Un nou birou! Cum de nu se gandise mai devreme?
  - Sigur, Frank! Ideea asta cu biroul este geniala!
  - Adevarat?
  Tonul avocatului redevenise masurat.
  - Sunt Incantat sa-ti fiu de folos, desigur, dar...
  Frank isi drese glasul.
  - Doamna Steddon... hm, Corinne... Dan a plecat la Washington si m-a insarcinat sa-ti stau la dispozitie in cazul unei eventuale probleme.
  - Foarte amabil din partea lui.
  De fapt, era atat de Incantata ca gasise o solutie pentru problema ei, incat abia il auzea... Sa renoveze birourile! Departe de a face rau companiei, ideea aceasta nu-i putea fi decat beneficia. Cu toate acestea, se temea de reactia lui Dan Matthews. La vederea zugravilor, va fi furios si mai dornic ca oricand sa se descotoroseasca de ea cu orice pret.
  Iesind din visare, exclama:
  - Pentru ca imi propui cu atata amabilitate ajutorul, te voi pune fara intarziere la treaba! Ai putea sa-mi arati un furnizor de unde as putea achizitiona un birou nou?
  - Cu placere. Ii voi cere lui Debbie sa stabileasca o lista si sa procure documentatia corespunzatoare. In felul acesta, vei putea sa alegi fara sa  parasesti confortul biroului.
  Tanara femeie schita un zambet ironic.
  - Imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc, dar in materie de confort, compania Dansted este mai degraba prost dotata. A sosit timpul ca cineva sa se ocupe de reamenajarea ei. Si eu voi fi Incantata sa ma ocup de acest serviciu. Pentru inceput, voi face apel la zugravi si voi comanda birouri noi pentru toata lumea.
  La perspectiva aceasta, simti cum o cuprinde un entuziasm nedefinit.
  - Am putea, sa profitam, pentru a schimba perdelele. Linoleumul acesta este atat de vechi incat esti gata sa te impiedici la fiecare pas.
  Interlocutorul ei isi lua un aer consternat.
  - Sa reamenajezi birourile? Nici sa nu te gandesti! Decorarea este ultima preocupare a companiei.
  - Este tocmai ceea ce va reprosez!
  Cuprins de manie, chipul avocatului se colora in mod periculos.
  - Este o intreprindere de instalatii sanitare, nu o societate de prestigiu. Clientii nostri vin aici pentru a gasi cele mai bune materiale, nu pentru a admira decoratia!
  - Frank, gandeste-te putin. Clientul este rege, este un fapt recunoscut de toata lumea. Dar in aceasta intreprindere lucreaza barbati si femei. Ei isi petrec aici, in medie, opt ore pe zi. Nu crezi ca un cadru placut le-ar fi benefic?
  Celalalt se multumi sa salte din umeri.
  - Ai discutat despre asta cu Dan?
  Ea clatina din cap.
Nu. Si pentru motive intemeiate: tu esti acela care mi-a dat adineauri ideea, sugerandu-mi sa-mi schimb biroul.
  Avocatul lasa sa-i izbucneasca dezaprobarea.
  - De aici si pana la reamenajarea intregului imobil exista o distanta! Dan nu va fi niciodata de acord. El a tinut intotdeauna la principiul de a reinvesti beneficiile in uzina. In definitiv, uzina este aceea care contribuie la dezvoltarea companiei, nu administratia.
  - Sunt in intregime de acord, compania Dansted n-are bani de risipit. Dar, fara a cheltui o avere, consider ca o noua zugraveala nu va fi un lux. Verdele acesta ingrozitor nu are nimic stimulator.
  - Dupa parerea zugravilor, este tonul care rezista cel mai bine de-a lungul anilor.
  - Spune mai bine ca aveau vopseaua in stoc cine stie de cand si erau foarte multumiti sa o vanda! Dar nu asta este problema, Frank. Dupa cate stiu, compania nu este in momentul de fata in lipsa de bani. Modernizarea imobilului administrativ n-o va duce la ruina. Asadar, nu exista nici un motiv sa-si mai lase functionarii in aceasta ambianta sumbra. Cu atat mai mult cu cat toate studiile efectuate sunt de acord ca se lucreaza mai bine intr-un mediu placut.
  Frank ii zambi intelegator.
  - Este un fapt,dar nu te sfatuiesc sa umbli prin magazine pe caldura asta. Las-o pe Debbie sa adune toata documentatia si asteapta intoarcerea lui Dan, pentru a discuta problema cu el. Sunt sigur ca daca vei sti sa te dovedesti convingatoare, va accepta sa schimbe cateva birouri…
  Corinne numara in gand pana la zece si se duse linistita sa-si ia taiorul din cuier.
  - Dragul meu Frank, avand in vedere ca sunt actionara majoritara a firmei, ma consider pe deplin indreptatita sa cumpar cate birouri doresc. Asadar, voi incepe fara nici o intarziere sa vizitez furnizorii. Vrei sa ma insotesti?
  Desi ideea nu-i suradea absolut deloc, Frank n-o putea refuza.
  - Bineinteles, Corinne. Voi fi bucuros sa te ajut la alegerea furnizorului.