Mana imi este suspendata asupra fotoaparatului. Daca il pun in una dintre acele pungi nu il voi mai vedea vreodata. Daca il pastrez si sunt prinsa sunt socotita ca si complice ce ascunde dovezile. Dar totusi. Il am la mana din momentul asta. Il pot santaja cum vreau eu. Va face ce ii voi spune.
-Wonyung! Ai terminat?
Vocea lui Taehyung baga fiorii in mine. Bag jurnalul sub partea de sus a uniformei exact in momentul in care el intra in camera.
-De ce nu imi raspunzi?
Pasii lui se apropie tot mai mult de mine. Refuz sa ma intorc. Pulsul imi spune ca am incurcat-o.
-Mai am nevoie de ceva timp.
Vocea imi tremura impreuna cu mainile si intreg corpul. Nu ma intorc. Incep sa bag cartile in pungi dupa ce le pozez.
-Ma ignori?
Vocea lui ma face sa inghet. Mana lui asezata pe umerul meu ma face sa imi inchid ochii strans.
Nu te panica. Nu te panica. Nu te panica. NU TE PANICA.
-Taehyung, vreau sa imi fac treaba...
Il aud pufnind in spatele meu in timp ce degetele lui se scufunda in parul meu.
-Taehyung, te rog...
Parul meu urmeaza sa fie in pumnul strans al celui ce imi va fi sot peste doua saptamani. Vreau sa tip dar in acel moment palma lui libera imi astupa gura si caile respiratorii. Inghit in sec fiind gata de ce urmeaza. Ochii mi se strang refuzand sa verse vreo lacrima cand genunchii lui se lovesc in randuri repetate de spatele meu facanduma sa imi pun degetele mele mici pe palma lui ce imi strange cu brutalitate gura implorandul prin gesturi sa imi dea drumul. Rapunsul lui e insotit de alte trei lovituri si de cateva fire de par zmulse.
-Ai grija cum ii vorbesc logodnicului tau.
Plamanii mei se bucura de aer extrem de mult atunci cand palma lui imi lasa fata in pace. Piciorul lui ma izbeste pe podea, eu multumind printre lacrimi cand aud usa trantanduse in urma lui.
_______________________________
Ies din fosta camera a lui Park indreptanduma cu privirea in pamant spre iesire. Privesc in jur cu probele stranse in maini si cu jurnalul lui sub uniforma. Am iesit prima. Imi scot manusile mutand pungile in mana stanga, cu cea dreapta scotandumi telefonul si apelandul pe Kai.
-Da?
-Kai, am terminat. Las probele la birou si plec. Am cheile.
-Bine. Uitate te rog ce face Park. Nu prea am incredere in catusele de la salonul medical.
-Am inteles.
Inchid bagandul inapoi in buzunarul din spate. Pasesc apasat prin zapada ce tocmai se asternu. E subtire stratul dar fulgii sunt mascati si probabil ca in cateva ore va fi mai sus de glezne. Deschid masina pornind motorul. Privesc in urma la casa in care crescuse un criminal in serie cu 300 de victime.
Nu poate avea o scuza. Nu are dreptul la cuvant chiar daca i se acorda. Merita moartea cat mai repede.
Pornesc masina dar ma opresc exact cand dau de o cotitura. Privirea imi fuge pe oglinzi ca sa verific daca nu e nimeni. Opresc camera de bord. Opresc motorul. Imi mut locul pe bancheta din spate. Scot jurnalul tinandul in mainile inghetate.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
