♡My Wonderful♡
Jisung si Minho au avut o relație de mai bine de 1 an,dar totul a luat sfârșit.Multe probleme si provocari au stat obstacol in fața relației lor,de aceea Jisung a decis să-i pună punct,dar cu un motiv bun.Acesta a plecat imediat,și a revenit dupa 2 ani in Coreea pentru a-i explica totul lui Minho,însă inima acestuia a devenit ca fundul unui ocean,pistiu si rece.
___________________________________________
》Jisung《
Azi e prima zi din ultimul an școlar,am emoții căci sunt nou in școală si colegii vor fi noi și totul.
Cobor din mașină si ii fac din mână mamei apoi ea pleca,iar eu întru in școală.
Știu care este clasa așa ca ma duc direct acolo,întru in clasă si toți se uită la mine si eu la ei. Îi analizez pe toți,pe rând.
Fața imi cade când il vad pe el. Mă așez într-o bancă libera si astept să intre profesorul.
~în pauză~
Prima ora a decurs bine,însă mintea mea o fost numai la el,cum naiba sa fiu in aceiași clasă cu el,cum!!Din cauza gandului meu nu am observat că s-a sunat si chiar am nevoie la baie,ce-o fi o fi,dacă e sa fie profesorul in clasa după ce mă întorc asta e,eu am nevoie la baie.
Mă grăbesc să intru repede,dar mă fac statuie când il văd pe el spălându-se pe mâini,încerc sa scot cateva vorbe pe gură:
Jisung : - M-mă bu-bucur să t-te revăd,Minho!
Minho: Ne cunoaștem?
Acesta continuă să se spele pe mâini,iar eu rămân un pic șocat, chiar m-am uitat?
Jisung: -Sunt eu,Ji-Jisung!
Îi rostesc, însă el nu se întoarce cu fața la mine
Minho: Hmm,nu,nu ne cunoaștem!Acest nume îmi sună a o persoană egoistă,care se gândește numai la ea,care pleacă de lângă persoanele dragi fără să zică nimic,te simți?
Jisung: - Minho...
Se șterge pe mâini și pleacă.Este adevărat așa am făcut,am plecat de lângă el fără să-i spun de ce,dar de asta m-am întors în Coreea să-i spun de ce,și voi reuși.
Mă uit în oglindă, apoi îmi șterg lacrimile și plec in clasă.Din fericire profesorul nu a venit,mă uit câteva secunde in ochii lui Minho ce străluceau in lumina soarelui,și mă așez în bancă.
***
Ajung acasă și mă trântesc in pat.A fost a zi grea,la fel cum vor fi toate dacă sunt cu Minho in clasă,pe-o deoparte, sunt fericit nu l-am mai văzut de mult,e la fel de frumos ca-nainte.
Mă ridic cu lene din pat și cobor la mama in bucătărie
Jisung:- Bună,mama!
Mama: -Bună,dragule,cum a fost la școală?
Jisung:- A fost bine,îmi place
Mama: -Cum sunt colegi?Te înțelegi cu ei?
Jisung:- ...cunosc un singur coleg...
Mama: -A,da,îl cunosc?Cum îl cheamă?
Jisung: -mda...îl știi chiar foarte bine
Mama:- Păi cine e?
Evit să-i răspund așa că fac o pauză din a vorbi
Mama:- Nu vrei să-mi spui?
Jisung:- Mama...e Minho
Mama se oprește din a apune mâncarea în farfurii și se așează la masă, lângă mine
Mama: -E supărat pe tine?
Jisung: - Foarte supărat
Mama: - Ei bine,va trebui să-i spui de ce ai plecat de lângă el și poate așa vă veți împăca și o să fiți din nou fericiți
Jisung: - De spus îi voi spune,...dar nu cred că m-ai sunt șanse de împăcare...
Mama: - Nu uita,iubirea e ca și pomii: înfloresc atât timp cât au rădăcini!
Jisung:-Ce vrei sa spui cu asta?
Mama:-Gata,hai la masă
Mă ridic în picioare și o ajut la pregătirea mesei in timp ce mă gândesc și la vorba ei: "iubirea e că și pomii: înfloresc atât timp cât au rădăcini"...
___________________________________________
Heyyyy,bine v-am regăsit la o noua carte cu Minsung.Sper să vă placă!<3pwp
