"- A fost odata ca niciodata.. ia mai lasa-ma dracului in pace cu toate apucaturile tale. Nu-ti dai seama ca stiu povestea pe de rost?! " Striga la el eliberandu-se din imbratisarea amara pe care nu avea capacitatea sa o descifreze.
"- Nu poti sa ma intelegi dar te rog..." Ii raspunde Petre a carui vedere era acum tulburata si de picaturile care, prelingandu-se din colturile ochilor pe obraji, alaturi de privirea seaca insetata de aprobare, confereau veridicitate unei epave demult naufragiata.
"- Te rog sa pleci, vorbim maine cand vei fi treaz." a fost ultimul lucru pe care Lara i l-a spus iubitului ei in acea seara.
O ora mai tarziu, un individ intr-un bar, se apropie si se aseaza langa eroul noastru exact cand acesta ii ceruse inca un rand barmanului. Petre isi intoarce lenes capul iar si mai lenes il intoarce inapoi.
"- Avea dreptate Lara." Incepe discutia nou-venitul. "Esti terminat".
"- Dute-n plm." Ii raspunde Petre mai mult nervos decat ofensat, trantind paharul golit pe masa.
"- Stii, cand e cu mine, pare ca se simte in al noulea cer; doar daca vine vorba de tine parca i se incetoseaza mintea." Continua necunoscutul asaltul stirnind reactia deloc neasteptata a lui Petre care se ridica in picioare si impingandu-l fara menajamente rabufneste:
"- Despre ce naiba vorbesti?"
Intins pe podea si vadit afectat de cazatura raspunde cu un soi de satisfactie macabra:
"- Ei, stii tu, alunita aceea nazdravana care in pozitia ei preferata iti fura deseori privirea si ti-ai dori ca tu sa o fi pictat acolo."
Abia tinandu-se pe picioare din pricina betiei, ii trebuie mai mult decat un moment ca sa-si dea seama ce tocmai a auzit. Paraseste clatinandu-se grabit barul, se urca la volan si inainte sa ajunga la locul unde spera sa primeasca niste explicatii, pierde controlul masinii si derapeaza intr-un sant de la marginea drumului. Dupa jumatate de ora, Petre zace in coma pe un pat de spital dupa ce a suferit un traumatism cranio-cerebral in urma producerii unui accident de masina, constata medicul care i-a preluat cazul.
De cum a deschis ochii, o pulsatie insuportabil de dureroasa il face sa-si cuprinda capul cu ambele maini. Se ridica din pat incercand sa construiasca firul evenimentelor zilei de ieri. Isi aminteste doar cum a ajuns descumpanit in barul unde isi ineaca amarul de obicei si tresare:
"- Lara! Trebuie sa merg la ea. O sa ma ierte, trebuie."
Apare si-i deschide usa purtand pe ea doar o camasa de noapte:
"- Ce vrei Petre?" Il intreaba pe tonul dezinterasat al unui om abia trezit din somn de ciocanitul mai degraba insistent decat rasunator al nerabdarii resimtite de vizitator.
"- Iarta-ma Lara, iti promit ca nu mai beau, te iubesc, o sa fie bine."
Fara a mai spune nimic, incepe sa-l sarute tragandu-l pana in dormitor unde se petrece exact ceea ce crezi ca se petrece. Se pare ca eroul si-a gasit fericirea si fericirea l-a gasit pe el.
Trec cateva zile in care Petre isi mentine pozitia, fara mari eforturi chiar. In ultima dintre ele, in timp ce arunca priviri curioase produselor aranjate frumos pe rafturi, o prezenta tocmai il abordeaza:
"- Petre?! cu un glas surprins dar totodata convins."
"- Te-am vazut si parca nu mi-a venit sa cred. Ce mai faci?"
Petre l-a recunoscut din prima clipa, cand din reflex ochii i s-au atintit spre cel care i-a pronuntat numele. Era cel mai bun prieten al sau din copilarie, X, cu care nu se mai vazuse de cel putin opt ani. Cei doi intretin o conversatie in mijlocul hipermarketului din care nu merita sa mentionam decat invitatia pe care Petre a acceptat-o cu bucurie la petrecerea zilei de nastere a prietenului sau care va avea loc in penthouse-ul acestuia si va incepe peste doar cateva ore. Ajunge acasa, despacheteaza cumparaturile, ii telefoneaza Larei s-o anunte de petrecerea neasteptata dar aceasta nu poate sa-l insoteasca intrucat are niste obligatii familiale dupa cum sustine ea insesi.
Ajuns singur la locatia desfasurarii evenimentului apasa butonul micut care sa-i faca auzita sosirea. Ii iese in intampinare cel cu care a redevenit prieten. Acesta il invita inauntru in acelasi timp in care ii intinde mana spre a-l saluta barbateste.
"- Vad ca s-a incins destul de mult atmosfera." Remarca Petre, de indata ce ajunge in mijlocul actiunii, cu un suras pe buze. "Stiu ca ti-am spus ca voi veni cu cineva dar s-a ivit o chestie si prietena mea n-a mai reusit sa vina", continua acesta evident impresionat placut de ceea ce privea in juru-i.
"- Simte-te bine, esti invitatul meu in aceasta seara." Ii raspunse amicul facand un gest parabolic cu mana menit sa-l introduca total pe eroul nostru in atmosfera petrecerii risipindu-i indoielile legate de prezenta sa.
La un moment dat, dupa ceva timp, il surprindem pe Petre aruncandu-si cu apa pe fata in baia apartamentului, privindu-se in oglinda de deasupra chiuvetei si murmurand: "-Ce-am facut?!, ce-am facut?!". Ei bine, fara lux de amanunte, se pare ca invitatul s-a mulat foarte bine imprejurarii, si-a respectat promisiunea facuta de a nu consuma alcool, in schimb, a fumat si-a tras pe nas dupa care s-a lasat sedus de o fiinta careia probabil nimeni in aceste circumstante nu i-ar fi rezistat.
Iese din baie si cuprins de remuscari odata cu ameliorarea efectului drogurilor, paraseste in graba petrecerea deja pe sfarsite, intreptandu-se spre locul in care nu de putine ori isi gasise alinare in trecut.
Ajuns in locul ce-i era atat de familiar incepe sa-si comande de baut. Dupa cateva randuri, un individ se aseaza langa el facandu-i un semn barmanului dandu-i de inteles ca vrea o bautura. Petre isi intoarce cu greu capul si il tintuieste cu privirea pe oaspete.
"- Esti in regula?" I se adreseaza lui Petre in timp ce-si ducea paharul la gura.
"- Tu?" Rosteste Petre marcat de ambiguitatea secventelor ce i se desfasurau dezordonat in minte.
"- Am vazut ca bei singur si m-am gandit ca poate ti-ar prinde bine o companie, poate si mie. Dar pot sa plec. Sigur esti bine?" Il intreaba din nou vazand ca acesta nu conteneste sa-l priveasca patrunzator.
"- Da, scuza-ma, cred ca te-am confundat cu cineva." Mormaie Petre revenindu-si oarecum in fire.
In clipa urmatoare, eroul nostru, ii cere barmanului o bucata de hartie si un pix. Fiind prea beat si neavand nici dispozitia necesara sa se mai gandeasca, scrie pe foaia primita urmatoarele: "Lara ma inseala? Accident? Am murit?", dupa care o mototoleste si o baga in buzunar. Acestea fiind facute, incepe o alta serie de pahare, de data aceasta insa, insotit. Dupa nu foarte mult timp, companionul isi i-a ramas bun, Petre mai bea singur inca 2 pahare dupa care paraseste si el barul indreptandu-se spre casa.
Ajunge in dormitor amintindu-si de foaia pe care o avea in buzunar dar cade,trantindu-se pe pat, intr-un somn adanc.
Se trezeste dimineata gandindu-se la foaia din buzunarul de la blugi si pana sa-si intinda mana sa o restituie isi da seama ca sta intins pe un pat de spital.
