Last chance

Capitolul 1

*HARRY POV*

Abia a inceput anul 7 si urasc faptul ca eu sunt "alesul". Suna atat de gresit si sunt doar un adolescent la urma urmei, cum as putea eu salva lumea de cel mai mare vrajitor?
Acum ca Dumbledore e mort si McGonagall e noua directoare totul s-a dat peste cap. Nici macar nu mai mergem la scoala, eu, Ron si Hermione avem o noua misiune: sa distrugem toate Horcruxurile ramase ale lui Voldemort.

                               ***

*cateva luni mai tarziu, in timpul razboiului*

M-am antrenat din greu pentru asta in ultimele luni, dar tot nu sunt pregatit sa mor. Gandul ca eu sunt ultimul Horcrux ma sperie si desi sunt constient ca nu exista o alta varianta ma tem de moarte.
Cu toate astea, trebuie sa fiu curajos, daca eu nu voi fi, nimeni nu va putea. Ei au incredere in mine si e datoria mea sa pun capat acestui razboi.
Cu Piatra Invierii in mana ma indrept spre cel mai mare dusman al meu, un vrajitor a carei soarta a fost scrisa de un autor nemilos care acum punea sfarsit.

H:"VOLDEMORT" strig eu cat ma tin plamanii alergand spre cel ce urma sa-mi aduca sfarsitul, fara a ma mai gandi la ce urma sa patesc.

V:"Mai,mai, daca nu e chiar baiatul care a trait venind sa-si gaseasca sfarsitul. Ei..ar fi pacat sa nu-i implinim dorinta nu-i asa? AVADA KEDAVRA!"

                                ***

Ma trezesc dintr-o data cu Narcissa Malfoy verificandu-mi pulsul.

N:"Draco..Draco e in viata?"

Dau din cap usor in semn ca da, sperand ca restul death eaterilor sa nu observe aceasta miscare.

N:"Mort." o aud pe femeie cum spune in timp ce se da cativa pasi mai in spate.

Ne indreptam catre castel, Hargrid ma cara in brate si as da orice sa-i pot spune ce se intampla de fapt, dar planul meu nu este asa. Va trebui sa astept momentul oportun sa atac si iata-l ca se apropie.
Suntem in fata Hogwarts-ului cand il aud pe Voldemort spunand ca sunt mort. Toti incep sa tipe si Ginny alearga spre mine. Imi pare atat de rau ca ei trebuie sa sufere din cauza mea, dar nu va mai dura mult.
De odata se aude o voce:

L:"Draco, Draco baiete, treci incoace" spune Lucius Malfoy.

N:"Draco hai la mama"

Aud pasi venind spre mine si imi inchipui ca este Malfoy venind spre noi.

*DRACO POV*

Nu vreau sa fac asta. Nu vreau sa fiu la fel ca ei si nu vreau sa merg acolo, dar nu am de ales. Trebuie sa o fac ca sa ma protejez pe mine si pe familia mea.
Pasesc lung si apasat, cu capul in pamant, catre parintii mei. Trec pe langa Voldemort care ma imbratisaza, bucuros ca m-am alaturat lor.

V:"Cine ni se va mai alatura? Veniti cu noi acum..SAU MURITI"

Il vad pe Longbottom pasind inainte. Fraierul ala vrea sa devina un death eater? Si ce ar putea face? Si-a rupt piciorul, presupun, pentru ca merge schiop.

NL:"Nu o sa ma alatur voua niciodata." se intoarce cu fata la ceilalti "poate ca Harry nu mai e fizic printre noi, dar tot trebuie sa luptam, nu o sa stam si o sa ne uitam cum acest vrajitor inchipuit o sa ne ia tot ce iubim. Daca facem asta toti cei care au murit, au murit degeaba"

Il vad cum ridica de jos Palaria de Sortare si scoate din ea sabia lui Godric Gryffindor.
Atunci cineva se ridica dintre death eateri si incepe sa alerge spre Voldemort. Era Potter.

*HARRY POV*

Ma ridic din bratele lui Hagrid si fug cu toata viteza spre Voldemort.
Eram gata sa lupt, si aveam si aliati.

*DRACO POV*

Potter traieste?! Inseamna ca mai e o sansa ca toate astea sa se termine si sa-mi salvez familia fara a fi nevoit sa-l mai slujesc pe Voldemort.
Nu stiam ce face, nu stiam daca a luat-o razna. Nu stiam nici macar ce vreau sa fac eu, dar ceva ciudat mi s-a intamplat. Picioarele mele au gandit inaintea mintii, am inceput sa alerg alaturi de Potter si sa il protejez cat am putut de vrajile Lordului Intunericului.
Tata tipa la mine si mama era speriata, dar pentru prima data in viata n-am simtit obligatia de a ma supune. Faceam asta pentru ca era bine si pentru ca imi doream cu adevarat sa ajut, faceam asta din dorinta mea.
Potter s-a uitat confuz la mine pentru o secunda, dar apoi si-a continuat fuga.

*HARRY POV*

Malfoy fuge cu mine? Vrea sa-l apere pe Voldemort? Stai, nu. Ma apara pe mine?! De ce? Cum? De cand? Si de ce se uita asa la mine, cu un zambet tamp pe fata?
Nu conteaza, tot ce conteaza acum este sa-l infrangem pe Voldemort.

                               ***

Neville iese din castel cu sabia plina de sange, semn ca a distrus ultimul Horcrux, acum tot ce ramane de facut este sa-l ucidem pe insusi Lordul Intunericului, si reușim.
Ciudat. Nu stiu de ce dar acum ca totul s-a sfarsit imaginea lui Malfoy alergand alaturi de mine si protejandu-ma imi apare in cap ca o caseta veche care se da tot timpul înapoi pe repeat. De ce ar fi vrut sa ma ajute pe mine si nu pe Lordul sau?