Învață-mă să iubesc ° Volumul I

Capitolul 14

Gândurile m-au acaparat atât de mult încât Dylan îmi repetă de două ori faptul că am ajuns acasă.

— Sau dacă vrei, mergem la mine, adaugă zâmbind în coltul gurii și dând din sprâncene

— Sunteți nespus de bine dispus în această seară, domnule Masson! Îl privesc și el își curbează buzele într-un zâmbet și mai mare.

— Mereu am fost, spune jucăuș.

Îmi ridic sprânceana dreapta într-un gest ironic, iar el dă din umeri defensiv.

— Îți mulțumesc pentru seara aceasta! M-am simțit tare bine, acum tonul său este serios și palma sa stângă s-a așezat pe obrazul meu drept.

— Si eu, îi zâmbesc și îmi afund obrazul în palma sa.

Și chiar m-am simțit bine în seara aceasta cu el. A fost o întâlnire atât de frumoasă încât mă gândesc dacă am avut parte de așa ceva înainte, iar cu o dezamăgire în suflet realizez că nu.

Dylan mi-a arătat latura sa umană, afectivă și mi-a demonstrat că nu este tipul acela dur pe care îl afișează la birou. Mi-a arătat până și locul său special.

Se întinde și mă sărută pe păr, apoi mă privește în ochi, iar inevitabil ai mei îi întâmpină fără să ceară permisiunea.

Stăm așa clipe bune, parcă încercând să ne răspundem întrebărilor din cap prin acest gest.

Dylan se întinde peste schimbător prea mult și ajunge oarecum în fața mea. Își trece limba peste buze și se uită la mine așteptând permisiunea. Îmi închid ochii ușor, iar el își presează buzele peste ale mele.

Sărutul este lent și chinuitor pentru el așa că cere mai mult mușcând ușor buza de jos, iar eu îmi deschid involuntar gura.

Trupul meu răspunde cerințelor sale fără să dau eu comenzi spre creier, iar el pare că observă asta deoarece maraie apreciativ când vede că nu conștientizez ceea ce fac.

Limba sa deja mi-a acaparat gura și nu mă pot abține din a-mi pune mâinile în părul său, parcă agățându-mă de asta ca să nu leșin. Îl sărut înapoi, dar nu pot ține pasul cu el, iar asta mă enervează mult. Vrea să arate că el e șeful, chiar și aici. Se pare că ceva s-a schimbat din bărbatul drăguț de la cabană.

Se desprinde și îmi plasează un pupic în colțul drept al gurii, apoi coboară pe maxilar spre gât și depune mici săruturi umede.

Îmi sărută gâtul, iar eu simt cum încep să tremur, căci mi-a găsit un punct sensibil. Scâncesc și îi simt zâmbetul întipărit pe gâtul meu.

Nemernicul!

Sărutul sau îmi trezește toți nervii și mă simt moale în brațele sale. Își pune mâinile pe șoldurile mele și le strânge, însă atât doar cât să simt că este acolo și că trezește dorință în mine. Simt cum mâna sa dreaptă se plimbă periculos de aproape de sânii mei, de data asta cu mai mult curaj. Face ceva ce nu m-aș fi așteptat. Podul palmei trece într-o secundă peste sânul meu drept, de parcă ar fi fost o greșeală, dar știm amândoi că nu este așa. Mai lasă un sărut pe acel loc de pe gât apoi, își ridică chipul spre mine și mă privește rânjind.

— Te va lua Josh dimineață, zice apoi pe un ton serios.

Îmi dau ochii peste cap.

— Nu am nevoie de șofer personal, pot să ajung singură la locul de muncă.

— Știu că poți. Problema este că nu vreau să vii singură. În plus, Josh este șoferul meu personal. E doar o chestiune de timp, până ce rezolvăm cu mașina ta, explică el.