Ajuns acasă,Jisung simțea nevoia să se odihnească,de când Minho a reapărut in viața lui,acesta nu mai are liniște.De fiecare dată când îl vedea,mii de fluturași zburau in stomac,deobicei senzația asta o simți la început de relație, ăsta nu era începutul relației lor,trebuia să fie împăcarea.
Amândoi aveau amintiri care nu trebuiau uitate,de pildă: prima întâlnire,primul sărut,primul "te iubesc" și...prima noapte de dragoste...
Duceau dorul unul altuia foarte tare, lucru ce frângea ambele inimii.
***
În timpul orei de geografie o ploaie se stârni afară.Jisung adoră sunetul ploii la fel și pe ea,pe când Minho o detestă,dar totuși:
–Pot sa ies un pic afară,nu mă simt bine, întreabă Minho având mana ridicată
– Sigur,dar să nu stai mult,îi răspunde profesoara,apoi Minho se făcu dispărut din clasă.
Cum curiosul roadă osul,Jisung ridică și el mana sus și o întreabă pe profesoară:
–Pot să mă duc la baie?E urgent.
–Du-te, Jisung.ii răspunde
Bineînțeles că nu avea nevoie la baie,a ieșit după Minho.S-a dus direct afară după el,știa că nu-i place ploaie, însă l-a găsit pe treptele școli, privind fiecare picătură de ploaie ce forma câte o balt.Jisung se așeză lângă el
–Din câte știu eu ție nu-ți place ploaia,îi spune Jisung întinzând mâna în ploaie pentru ai cădea picături în palmă
–Așa nu-mi place,dar mă simt la fel că ea, așa că ne ținem compania unul altuia,îi zice cu o voce joasă
–Cum adică la fel ca ea? întrebă Jisung
–Cerul sunt eu,iar picaturile de ploaie sunt părți mici din mine care cad pe pământ care mai apoi de sparg de pământ...
Jisung se uită în gol,dar gânditor.
–Iar tu ești soarele,apari pe pământ încălzești suflete și le luminezi,îmi place mai mult soarele...
După ce o spune Minho se uită atent in ochii lui Jisung deja lăcrimați ușor,ceva se trezi în interiorul lor,o senzație plăcută,ceva ce nu au mai simțit de mult,ceva ce simt doar atunci când amândoi se uită ochii celuilalt și nu cu ură,supărare sau tristețe ci cu iubire,așa cum o fac acum.Jisung își caută vorbele in gura
–T-tu nu mă u-urăști?îl întrebă cu vocea fricoasă
– Nu,nu te urăsc Jisung,simt alt ceva,dar totuși dacă vreodată ai fluturi in stomac când mă vezi bea apă și îneacă-i,te rog eu,îl lovește prietenește pe umăr apoi pleacă
Jisung a rămas nervos pe scări dar și fericit in același timp
–Pot să beau toate oceanele că tot nu se îneacă,sunt prea puternici
Spune Jisung, chiar dacă nimeni nu l-a auzit
***
Timpul trece foarte greu când persoana iubită nu este lângă tine,așa cum au trecut 2 luni de la ultimile întâmplări.Dar atâta Jisung cât și Minho simțeau că se sufocă în situația asta atât de tensionată.Jisung aștepta ca Minho să de-a un semn de împăcare,iar Minho aștepta ca Jisung să de-a un semn de împăcare și până la urmă nu se ajungea nicăieri.
Jisung simțea nevoia să se relaxeze, să uite de tot și toate,sa fie doar el cu el,atât. Așa că a mers la "Locul De Vis",se afla undeva pe o câmpie deschisă,in fiecare seară Minho și Jisung mergeau acolo pentru a vedea superbul apus,stâd jos pe o păturică
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Chiar dacă acest loc îi aduce aminte de Minho,nu îl deranja ba din contră își aducea aminte de fiecare clipă petrecută cu el în acest loc.
Își așeză pătura pe iarbă,se întinde pe spate cu mâinile la ceafă și încearcă să-și limpezească mintea.
Vântul ce adia ușor îl seduce într-un zbor,păsărelele mici ce cântau era cel mai frumos cântec,și râul se curgea scoatea cea mai frumoasă gălăgie, deodată o voce caldă îi spune
–E la fel de frumos fără mine?
Jisung tresări imediat după pe l-a văzut pe Minho in fața lui
– ...c-ce cauți aici?îl întreabă Jisung tremurând
– pe tine!...
Minho se apropie mai aproape de Jisung îl privi în ochi apoi ia acești poziție la fel cum stătea Jisung înainte să apară el.
