Dream of you

5. Back Again

"Jisung!"

Tânărul își întoarce privirea către sursa sunetul, dar nu vede nimic.

"Jisung!"

Auzind iarăși aceași voce care îi strigă numele, Jisung încercă să caute deținătorul voci. Inutil. Nu este nimeni aici.

"Cine ești?" Strigă Jisung înapoi de data aceasta.
"Dacă ai de gând să stai ascuns voi pleca!"

Observând că nu primește niciun răspuns, Jisung se întoarce în direcția opusă pentru a pleca. Dar nu apucă nici măcar să facă un pas acesta se oprește în loc, fiind tras înapoi de o mână.

"Minho?"

Jisung își deschide ochii și privește în jurul său.
"Un vis..." Își spune acesta.
"Doar un alt vis"

Gândurile îi sunt întrerupte de alarma aflată pe birou, care aștepta să fie oprită.

Jisung apasă pe butonul ceasului după care se ridică în picioare pregătit pentru o nouă zi.

Acesta iese din apartament și începe să meargă pe drumul bine cunoscut, pe care acesta îl parcurge aproape în fiecare zi.

Jisung ajunge în fața colegiului și decide să îl aștepte pe Jeongin.
Nu după multă vreme apare și prietenul acestuia, având aceași față posomorâtă ca în fiecare dimineață.

"Hei" Spune Jisung odată ce Jeongin se apropie

Jeongin îl salută înapoi
"Hei. Eu nu vin. Ma duc la cafenea."

"Am înțeles. Atunci eu voi pleca la ore." Îi răspunde Jisung

"Mă așteaptă Hyunjin." Continuă Jeongin la care Jisung dă afirmativ din cap, arătând că îl ascultă pe tânăr.
"Va fi și Minho acolo."

Jeongin intră în cafenea urmat de Jisung. Acesta nici măcar nu a trebuit să se gândească de două ori când a auzit ca Minho va fi prezent.

Astfel, cei doi sunt acum la masă cu Hyunjin și Minho, vorbind despre orice este posibil.

"Minho, tu ce vrei să faci în viitor?" Întreabă Jisung.

Minho își întoarce atenția către tânăr și îi răspunde la întrebare "Dansator. Deja dau câteva cursuri dar după ce termin și îmi iau licența vreau să îmi deschid propriul studio de dans. Tu?"

Jisung îi răspunde imediat, de parcă aștepta să i se pună întrebarea
"Producător de muzică. Mereu mi-am dorit să creez muzică prin care să îmi spun experiența proprie în anumite cazuri. Cunosc câțiva producători și în viitor îmi doresc să lucrez cu ei."

Între timp, Jeongin și Hyunjin aveau o conversație total opusă.
Hyunjin făcea glume proaste în timp ce Jeongin încerca să nu îl pocnească.

"Ce este verde și aleargă prin pădure?" Întreabă Hyunjin

"Hyunjin, de câte ori ai de gând să îmi spui aceași glumă?" Răspunde Jeongin obosit de tâmpeniile prietenului său.
"Te iubesc, dar dacă continui cu glumele aste mă voi răzgândi"

Auzind vorbele acestea, Hyunjin rămâne înghețat pe loc, fața sa fiind mai roșie ca niciodată.
"Ce ai spus?"

Jeongin stă confuz o vreme până realizează despre ce este vorba. Tocmai ce și-a recunoscut sentimentele față de Hyunjin
"Eu? N-am spus nimic. Ți s-a părut ție."

"Cred că am auzit destul de bine."
Îl contrazice Hyunjin.

"Nu, ai auzit greșit." Încercă Jeongin să se scoată din problema în care singur s-a băgat.

În partea cealaltă a mesei, Jisung și Minho doar îi priveau pe cei doi, fără a îndrăzni să vorbească peste Jeongin.

"Oh uite cât este ceasul. Jisung trebuie să plecăm. Ne vedem data viitoare!" Cu astea spuse, Jeongin se ridică în picioare și părăsește cafeneaua, Jisung mergând în urma lui.

Hyunjin stă doar și privește după care se întoarce către Minho.
"Ai auzit și tu, nu? Nu a spus greșit!"

Acesta, neavând altă soluție și nevrând să îl mintă pe tânăr, este de acord cu spusele băiatului.

"Jeongin!! Încetinește!" Strigă Jisung. Acesta era tras de prietenul său care alerga în timp ce îl ținea de mână.

Jeongin se oprește în loc după care se întoarce către Jisung. Se vedea pe fața lui cum încerca să nu plângă.
"Jisung am încurcat-o! Ce voi face acum?? I-am spus lui Hyunjin că îl plac. Dacă nu mă place înapoi? La naiba!"

Jisung îl privește cu milă pe prietenul său. Cum să îi spună acestuia că Hyunjin îl place cu adevărat? Hyunjin este cel care ar trebui să îi spună asta.
"Jeongin, ascultă-mă. Stai calm. Nu ai de unde să ști că nu te place. Încearcă să vorbești cu el."

Jeongin stă puțin pe gânduri după care răspunde
"Ai dreptate. Ar fi trebuit să vorbesc cu el, nu să fug"

"Nu este prea târziu"

La cafenea lucrurile erau aceleași. Hyunjin începea să înnebunească de fericire știind că iubirea lui față de Jeongin este reciprocă.
"Minho astăzi sunt cea mai fericită persoană din lume!"

Minho îl privește pe acesta, fiind fericit pentru el.

Însă totul este întrerupt atunci când la masă se așează cineva, cei doi întorcându-se către persoana care tocmai s-a așezat.

"Felix?"

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
791 de cuvinte

Un capitol puțin mai scurt de data asta.

Ce este verde și aleargă prin pădure?
O turma de castraveciori murați.

Îmi cer scuze pentru gluma asta și pentru ce va urma în capitolele următoare :]