din capitolul trecut:
[...]iar pe Jisung nu îl deranja deloc,universul cade pe mine când mă sărută iar senzația e palpitantă și plăcută.
★
»Minho«
Oare cat de mult poți iubi o persoana?Ce poți face pentru ea pentru a-i arăta cât de mult ții la ea și o iubești? Dacă aș putea ia-și da stelele,luna și soarele lui Jisung și tot n-ar fi suficient de mult.
Dar suntem ființe umane și ne arătăm sentimentele cum putem. I-am pregătit o surpriză lui Jisung,totul era pregătit doar trebuia să fac cumva să-l duc la ea.
Micul meu Wonderful pregătea ceva la bucătărie pentru a mânca.Unul dintre hobby-urile lui era gătitul și chiar se pricepea.
Am profitat de faptul că stătea la blatul de bucătărie și tăia ceva pe tocător, așa că i-am înconjurat talia in brațele mele lăsându-i mici săruturi pe gât. l-am simțit cum a tresărit la atingerea mea și mă făcea să mă topesc după el.
– Cerșești un pic de atenție?,mă întreabă el glumeț
– Pot să o am și fără să cerșesc,îl răspund printre săruturile pe care ii le tot atașam de gat
Îl simțeam cum murea după mine,și eu, deasemenea. I-am lăsat un ultim sărut umed pe gât
–Vino cu mine,îl spun încrezător
–Dar urma să mâncăm,se apără el
–Haideee,te roggg,mă milogesc de el
Jisung își dă ochii peste cap și zâmbește in același timp. L-am luat de mână și ne-am dus in camera unde urma să ne schimbăm in ceva mai elegant,dar nu prea,într-un final am urcat în mașină.
–Unde mergem?, mă întreabă
–Ai să vezi,ai încredere în mine,îi răspund fără să mă uit la el căci eram atent la drum.
Tot drumul Jisung nu a spus nimic,a stat cu capul în palmă cu ochii închiși.Imi așez ușor mâna pe piciorul lui,acesta tresări dar și-a dat seama că sunt eu așa că și-a pus mâna peste a mea.
–Ești bine?
–Mă simt un pic obosit, nimic mai mult,îmi răspunde el
I-am ridicat mâna și am sărutat-o blând,iar el doar mi-a zâmbit.
Între timp am ajuns,trag mașina pe dreapta și coborâm din mașină.Jisung era confuz
–Iubire?Ce loc e ăsta?, mă întreabă el și-și mai aruncă o privire în locul unde ne aflam.
Aveam emoții,voiam ca totul să fie perfect,ca Jisung. Simțeam cu inima fuge din piept și nu știu de ce,eram doar eu și cu Wonderful a meu,de obicei acesta îmi calmează fiecare părticică din corp,dar acum erau neliniștite. Nu era cine știe ce surpriză, doar o mică atenție să-i arăt că mi-a lipsit toți acești doi ani.
Eram pe o șosea goală cu o pădure în fața,locul era pustiu.
–Ai încrede în mine și închide ochii
Zis și făcut,Jisung își închide ochii
–Acum vom merge înainte,îi spun apoi îl cuprind de talie cu o mână iar cu cealaltă în țin de mână
–Dar dacă mă împiedic de ceva,cad jos și mor,ce faci tu fără mine?
Mă uit la chiar daca îl avea ochii închiși
–Ce glumă bună!Ha ha,am uitat să râd.Stai liniștit te țin eu,îi spun eu sarcastic
–Bine
Între timp cu gluma “amuzantă„ a lui Jisung am ajuns.Imi cobor mâna de pe talia lui pentru a-i ține și cealaltă mână în a mea
–Poți să deschizi ochii,Wonderful...
