Nu m-am născut sa fiu actrița, sa fiu că un copac,
M-am născut pe lume că sa-i incerc sa-mpac,
In termenii juridici, nu știu cum se numește,
Doar o persoana, care cu pași mărunți, încearcă ușor a crește.
Nu m-am născut sa fiu un Dumnezeu, dar cu Dumnezeu si-n El mereu voi crede,
Va rog să mă ascultați, nu vreau razna sa o iau,
Să ne înțelegem, cu asta merg pe încredere,
Că familia să-i văd, cum pe el îl turnau.
Despre dumnealui e vorba , fie vorba intre noi,
Matale crezi in mine, că nu mai suntem doi,
Noi suntem cate unul, diferența -i că de la Pământ la Cer,
Învață-ma sa fiu dreapta și să nu cer.
Va rog să mă înfiați, măcar câteva ore,
Cât stau cu Dumneavoastră la un pahar de vorbe,
Incerc să mă calmez, pe încredere să tac,
Și să învăț de la copac.
Când fulgeră și tună, nu cred că EL ne ceartă,
EL ne iubește, cum și mama mea zbiară,
Când toată lumea-n jur se cearta și se împacă,
Tunand și fulgerând, tot mama mă ajută, așa că nimeni nu vrea sa piardă.
Un blid de ciorba, tot ea mi-l da,
Deșii mi-a zis ca-n casa nu trec cu datorii,
Va cer un sfat, nu banii Dumneavoastră-i vreau,
Că sănătatea-i importantă asta Vă pot spune pe șleau.
Am o tulburare, dar nu a liniștii publice,
Va rog din suflet, a nu mă judeca,
Pe mine, pe mama și tata in pace sa ne lăsați.
Nu mă apelez către Dumneavoastră, Doar Dumneavoastră aveți putere precum un tigru, ne referindu-ma la animale sălbatice.
Precum sunt alții, cu diferențe, mă cobor,
Din scaunul de la Tribunalul din care nu vreau sa ies de-a dara,
Din cauza netrebnicului, care vrea să mă dobor,
Subsemnata Oltan (Lica) Patricia, vreau să-mi port din nou numele de fată, și fără ură.
