My boss ~ Luke Hemmings

Capitolul 27

"Puisor, hai sus micuta mea" aud o voce, dar inca mai sunt putin in lumea viselor. "Nu asa se procedeaza. Invata de la mine" se aude o alta voce. Insfarsit liniste. Inca mai pot sa dorm putin. Dar ceva ma loveste puternic, impactul socandu-ma si facandu-ma sa ma ridic rapid alarmata cu ochii cat cepele.

Calum: Prea tare? Intreaba cu un zambet strengaresc pe fata.

Eu: Calum Thomas Hood, ai incurcat-o! Se ridica de pe pat razand ca un nebun scapat de la spital si alearga in partea opusa a camerei. Tot ce stie omul asta sa faca e sa rada, toata ziua rade. Am vrut sa ma duc dupa el sa ii dau o lectie, dar Mikey m-a prins de umeri si m-a impins iar in pat. Ma incrunt la el, dar tot ce reusesc sa scot e un chicotit.

Mikey: Nu, nu, nu. Domnisoara tu ar trebui sa te pregatesti, daca nu vrei sa te vada Luke asa.

Eu: Ce treaba are Luke? Imi ridic spranceana din cauza confuziei.

Mikey: Pitico, azi incepi iar munca. L-am anuntat pe Luke ca iar va trebui sa te trezeasca, dar...

Cal: Te-am trezit inainte ca sa nu arati ca o vrajitoare in fata baiatului visurilor tale. Il intrerupe pe Michael si rade singur la gluma lui... ceva tipic Calum.

Ma incrunt si sunt pe cale sa tip la el cand imi dau seama ca are dreptate. Nu la faza cu baiatul visurilor mele evident, sa nu ma contraziceti, ci la faza cu vrajitoarea: aveam pijamale roz, pufoase si cu ursuleti, parul prins intr-un coc dezordonat, fara machiaj scotand ciarcale proeminente in evidenta. Ma uit la ceas si sar din pat speriata. 15 minute. Un singur sfert de ora cand o sa ma revad iar cu Luke si eu o sa arat asa? Nu ca mi-ar pasa, dar inca sunt sefa lui si trebuie sa ii impun respect, nu pijamale pufoase.

Acum stateam in pat si imi asteptam servitorul. Ar trebui sa le multumesc baietilor ca m-au trezit mai devreme sa am timp sa ma pregatesc si ca m-au ajutat, dar o sa uite ei si nu o sa mai fie nevoie sa fac asta. M-au ajutat mult. Mikey imi facea parul, de fapt incerca sa il descurce, in timp ce eu ma dadeam cu putin fond de ten si Calum imi cauta niste haine care sa semene cu niste pijamale mai "serioase".

Un ciocanit la usa imi intrerupe sirul gandurilor. Spun simplu si formal un "intra". Ar trebuie sa revin la postura de om serios si rece. Nu de parca nu as fii, doar ca cei doi clovni cu care am stat saptamana asta sunt contagiosi si mi-au redat bucuria de joaca si alte tampenii. Capul blondului intra pe usa dupa semnalul meu si pe fata lui este prezent zambetul lui specific. Mi-a fost dor de el, de zambetul lui, de stangacia lui, de ochii lui, de... Stop Vanessa! De ce gandesc asta? Eu nu il plac pe Luke, doar ca visul ala mi-a controlat mintile. Un sunet minunat se aude in camera... a stai asa, era chicotitul blondului. Am uitat cum se aude. Vai trebuie sa imi fac un control la cap ca sigur am probleme serioase de ma gandesc la asta.

Eu: Pot sa aflu si eu ce e de chicotit? Vocea rece cu care l-am obisnuit suna in camera facandu-l sa se opreasca din a scoate sunetul ala minunat, insa inca zambea tamp.

Luke: Iar esti machiata si... coafata? Asta e noua. Amuzamentul cu care o spune ma enerveaza. Acum stiu ca totul era doar o mare aberatie. Nu il plac, ma enerveaza. Imi aduc aminte acum.

Eu: Astept micul dejun! Ii reamintesc aproape tipand. Se uita intreabator la mine, dar dupa parca si-a adus aminte de ceva.

Luke: Ohh, da! Stiam eu ca am uitat ceva. Isi scarpina ceafa usor jenat, fiind cu capul usor aplecat, uitandu-se la mine cu coada ochiului, iar zambetul tamp nu ii paraseste fata. Semana putin cu fata de catelus plouat. Oricum m-am certat cu Kyle si nu mai vorbesc cu el, deci nu am cum sa iti aduc eu masa. Nu ti-o poate aduce Cal? Contnua enervandu-ma. Da, imi amintesc perfect acum, e o maimuta fara minte.