Dream of you

10. Forgive and Forget

*în aceeași dimineață"

Imediat cum Jeongin și-a început ziua, știa ce are de făcut. Caută-l pe Hyunjin și cerei scuze.

Așadar primul lucru pe care Jeongin îl face după ce ajunge în fața colegiului este să aștepte... și să aștepte... însă persoana pe care el o aștepta încă nu își făcuse apariția

"De ce nu a ajuns încă?" Se gândea Jeongin. De obicei, acesta ar fi trebuit deja să vină.

Trecuseră douăzeci de minute de când Jeingin îl așteaptă pe tânăr dar acesta nu își face apariția. Într-un final Jeongin își pierde răbdarea și decide să meargă după Hyunjin.

Ajuns în fața uși sale, Jeongin ciocăne ușor la ușă, așteptând un răspuns. Acesta bate odată, de două ori dar singurul răspuns este tăcerea. Astfel Jeongin deschide ușa cu cheia de rezervă, primită de la Hyunjin cu câteva săptămâni în urma.

Tânărul deschide ușa și pășește încet înăuntru. Lăsându-și haina în cuier, acesta se descalță și continuă să pătrundă înăuntru.

Însă la ce nu se aștepta tânărul era să îl vadă pe Hyunjin, în fața lui, fiind aprope gol... aproape gol din cauza prosopului înfășurat în jurul taliei acestuia.

"Jeongin? Ce cauți aici?" Întreabă Hyunjin dar în schimb nu primește niciun răspuns. Jeongin era mult prea atent la corpul băiatului ca să mai poată auzi ceva. Hyunjin își dă seama târziu în ce mod i s-a prezentat tânărului și intră rapid în baie pentru a se schimba.

Nu după multă vreme acesta iese afară, de data aceasta îmbrăcat, și îl găsește pe Jeongin așezat pe canapea. Acesta îi observă prezența și îi face semn să se așeze.

"Întreb din nou. Ce cauți aici?"

"Am venit să îmi cer scuze pentru tot. Pentru faptul că nu te-am ascultat și am sărit la concluzii fără ca măcar să știu toată povestea. Am vorbit cu Felix și i-am cerut și lui scuze." Spune Jeingin, privirea lui fiind lipită de podea, prea rușinat să se uite la Hyunjin.
"De asemenea am venit să vorbim. Vreau să ascult ce ai de spus."

Hyunjin zâmbește către tânăr
"Jeongin, și eu trebuie să îmi cer scuze. Nici eu nu am fost de partea bună a povești. Amândoi am fost de vină, ar fi trebuit să discutam ceea ce ne deranjează dar în schimb am făcut opusul."
Hyunjin se ridică din locul unde stătea și merge către tânăr așezându-se lângă.

"Hyunjin nu trebuie să îți ceri scuze. Tu nu ai făcut nimic greșit. Dacă te-aș fi ascultat de la bun început totul ar fi luat o altă întorsătură și noi nu ne-am fi certat." Îl contrazice Jeongin

Tot ce putea face Hyunjin era să îl privească pe tânăr. Arăta atât de fragil în momentul acela de parcă la cea mai mică atingere acesta s-ar sparge în mii de bucățele. Hyunjin îi apucă încet fața cu ambele mâini și îi ridică capul. Astfel cei doi se priveau unul pe altul în ochii.

"Gata cu scuzele Jeongin. Vreau să mă asculți acum." Îl informă Hyunjin "Știu mai bine ca oricine că tot ce îmi spui este adevărat și cât de rău îți pare. Inima ta este prea fragilă ca să stea supărată pe o persoană și eu știam că mai devreme sau mai târziu mă vei lăsa să vorbesc cu tine. Eu sunt cel care nu trebuia să insiste să mă asculți. Ăsta este adevărul, amândoi am fost greșiți."
Fața lui Hyunjin se apropia din ce în ce mai mult de ceea a tânărului, care încetul cu încetul devenea roșie. "Tot ce vreau să ști este că te iubesc atât de mult încât nici nu îmi pot imagina zilele fără tine. Nu ai idee cât de mult îmi faci ziua mai bună atunci când râzi sau îmi zâmbești, mai ales atunci când știu că o faci din cauza mea. Și regret atât de mult faptul că te-am făcut să te simți respins. Jeongin vreau doar să ști că orice ai face eu te voi iubi indiferent de situație."

Și cu acestea spuse Hyunjin încheie spațiul dintre ei cu un sărut încet. Lui Jeongin nu îi ia mult până realizează ce se întâmplă și își așează mâinile pe umerii lui Hyunjin, trăgându-l mai aproape pe acesta. Sărutul devenea din unul delicat într-unul înfometat, plin de dorința de a avea mai mult, așa încât Hyunjin se apleacă peste tânăr făcându-l pe acesta să se întindă pe canapea.

Hyunjin se afla acum deasupra lui Jeongin, iar Jeongin sub acesta.

După ceva vreme aceștia se despart într-un final din cauza lipsei de aer. Hyunjin se uită la fața tânărului și la expresia pe care tânărul o avea. Arăta atât de erotic încât Hyunjin ar fi putut chiar în momentul ăla să termine ceea ce a început, dar în schimb acesta lasă un sărut mic pe buzele tânărului după care îl ia pe acesta în brațe.

"Jeongin vreau să știu dacă sentimentele tale față de mine sunt aceleași" Vorbește tânărul după un moment scurt între aceștia.

Jeongin în schimb scoate un râset scurt în timp ce îl îmbrățișează mai strâns pe celălalt băiat.
"Hyunjin tu chiar crezi că te-aș fi sărutat înapoi dacă nu îmi plăceai? Nici măcar nu ai idee cât de mult țin la tine și cât de mult te iubesc. Mereu am făcut-o dar totuși mi-a fost frică să recunosc asta."

Hyunjin își ridică capul de pe pieptul lui Jeongin și se uită atent în ochii acestuia după care îl întreabă pe tânăr
"Atunci vrei să avem o relație... adică să fim împreună?"

Jeongin îi zâmbește acestuia
"Oh cât am așteptat să mă întrebi asta. Normal că da." Astfel Jeongin lăsă un sărut pe buzele lui Hyunjin.

Un sărut plin de iubire.

Nimic mai mult, nimic mai puțin.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
967 de cuvinte

Hehe (๑>◡<๑)
Original ăsta ar fi trebuit să fie capitolul 9 dar m-am răzgândit după ce am scris "Didn't Miss You" pentru că am crezut că mai bine scriu ceva trist apoi ceva mai fericit (?) Nici eu nu știu.
Anyways enjoy this chapter pentru ca este posibil să se întâmple ceva rău în curând!!