Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

20

În prezent

Băiatul doar se aproprie de cele două privindu-le serios.

T.H:- Îți stă bine în această rochie Seo Jyn.

Spune băiatul dezvăluind un zâmbet scurt analizând îmbrăcămintea fetei care doar zâmbește întinzând mâinile cât mai larg pentru a-și acoperi prietena.

T.H:- Mi-a părut bine să te văd.

Mai adaugă băiatul ocolindu-le pe cele două aproape prefăcându-se că Song Yona chiar nu era acolo.

S.Y:- Ah, mie așa de rușine!

Spune Yona brusc întorcându-se cu fața spre Seo Jyn jenată.

S.Y:- Nu pot să cred că s-a prefăcut că nu mă vede, mai grav chiar... ne-a și cumpărat aceste rochii și ne-a scăpat de probleme.

Oftează fata iritată de comportamentul băiatului.

S.J:- Poate nu trebuia să îl eviți așa...

Răspunde Seo Jyn nesigură primind imediat o privire tăioasă din partea șatenei.

S.J:- Ziceam doar... mai bine am pleca, este evident că necazurile se țin puternic de noi oricât de mult am vrea să scăpăm de ele.

Mai adaugă Seo Jyn luând-o din loc, Yona ajungând-o din urmă total de acord.

Din fericire curățenia era gata permițându-i Yoney să se liniștească puțin.

Dar odată întinsă în pat, imaginea băiatului  ce se apropia de Yona se derulează în imaginația ei din nou si din nou făcând-o în cele din urmă să se ridice agitată.

Încă nu își putea reveni din reîntâlnirea eșuată pe care o avusese cu Tae Heun.

Rochia ce atârna acum pe scaunul biroului îi distrage atenția vrând să o arunce în dulap când este distrasă de o cutiuță mică așezată pe biroul ei cu un bilețel deasupra.

"Am găsit aceste obiecte prin casă și le-am adunat în această cutie, păstrați ce considerați că aveți nevoie si pe restul le puteți arunca"

Citesc biletul cu voce tare deschizând cutiuța curioasă. Oare ce ar putea fi înăuntru?

Mă întreb eu observând câteva agrafe, cercei sau elastice de păr pe care le crezusem pierdute.

Am avut dreptate săi las bacșiș acelei femei de la curățenie. Chiar credeam că am pierdut chestiile astea.

Gândește fata scormonind printre obiectele familiare dând de o sticluță mică și goală pe care nu o cunoștea. Se încruntă scurt la vederea ei continuând să caute în cutiuță oprindu-se cu privirea la un nasture negru cu o pată aurie în colț. Pe acesta îl cunoștea dar nu ca fiind al ei.

Uitându-se mai atent la acel nasture fata sesizează imediat o mică pată de sânge pe restul de ață ce rămăsese cusut în interior făcând-o să-l arunce imediat din mână.

Faptul că nu își amintea clar ce se întâmplase în acea seară încă o înnebunea făcând-o mult mai sperioasă decât în mod normal.

Sunetul telefonului îi distrage brusc atenția primind un apel din partea lui Hyunjin.

In sfârșit dădea un semn de viață.

S.Y:- Alo?

Răspunde fata conectând telefonul la căști pentru a vorbi prin microfonul acestora.

Hy:- Ce faci? Ai 5 minute?

Întreabă băiatul din celălalt capăt al telefonului pe un ton neutru ce o făcea pe Yona să își piardă interesul.

S.Y:- Umm... Da... s-a întâmplat ceva?

Întreabă fata încolăcind firele căștilor puțin plictisită.

Hy:- Nu în mod special... doar mi s-a făcut dor de tine.

Continuă băiatul făcând-o pe Yona să strâmbe din nas, nemulțumită de răspuns.

S.Y:- Ce drăguț, dacă nu mă abandonai astăzi în secția de poliție îți luam cuvintele în serios...

Răspunde fata oftând lung fiind încă dezamăgită de atitudinea băiatului.

Hy:- Aa, asta era? Am avut o problemă urgentă de rezolvat dar promit că mă revanșez mâine.

Se explică băiatul trezind suspiciuni în adâncul fetei care pentru moment decide să le ignore cu desăvârșire.

S.Y:- Sigur... o să mă culc acum... ne vedem mâine.

Spune fata închizând telefonul întinzându-se in pat obosită.

Chiar avea nevoie de un somn lung si odihnitor după toate cele întâmplate.

                                     ***
 

Perspectiva lui Hyunjin

Stau în fața casei privind in spre geamul luminos al Yoney, care in cele din urmă se stânge dându-mi semn că urma să se culce într-adevăr.

Din păcate nu îi puteam explica că motivul pentru care o lăsasem de izbeliște, era acela de a mă asigura, că noile dovezi ale politie nu aveau legătură cu mine.

Dar cum ea nu are de gând să îmi povestească despre oricine îi plătește hainele și de ce, nici eu nu trebuie să îi dau explicații.

Gândește-te Hyunjin îndepărtându-se de casa Yoney urmând să îi pregătească o mică surpriză pentru următoarea zi.

În după amiaza următoare băiatul își aștepta răbdător iubita, în fața liceului cu o mică cutiuță în mână zâmbindu-i de îndată ce o vede ieșind.

Fata ii zâmbește înapoi grăbindu-se in spre el, îmbrățișându-l. După o zi așa obositoare de școală era fericită să își vadă în sfârșit iubitul.

Seo Jyn doar le face din mână celor doi ocolindu-i atragându-i atenția băiatului ce încă o disprețuia adânc.

S.Y:- Am avut o zi atât de aiurea.

Spune Yona rezemându-se de Hyunjin plimbându-se alături de el de-a lungul aleei.

Hy:- Serios? Ce s-a întâmplat atât de aiurea?

Întreabă curios băiatul deschizându-i portiera fetei aceasta ezitând.

S.Y:- Diriginta noastră ne-a pedepsit pe toți din cauza unui grafiti făcut de cine știe cine..
- Totuși mi-ar plăcea să mergem pe jos astăzi... e o zi așa frumoasă.

Spune fata înapoidu-se atenția fiindu-i rapid distrasă de cutiuța din mâna băiatului.

S.Y:- E pentru mine?

Întreabă fata curioasă arătând în spre cutiuța albastră din mâna brunetului.

Băiatul ezită preț de câteva secunde privind chipul entuziasmat al Yoney. Era atât de frumoasă.

Poate nu fusese o idee așa de bună acea cutie, până la urmă era prima dată în mult timp, când se simțea din nou atât de îndrăgostit de șatenă. Ar fi fost mai bine să îi facă pe plac.

Hy:- Oh, nu uită de ea.
- Și, sigur... putem merge pe jos.

Spune băiatul aruncând cutiuța în mașină făcându-i semn fetei să înainteze.

Șatena se strâmbă scurt urmărind cutiuța aruncată de către băiat mai apoi înaintând la îndemnul său.

Băiatul o urmează zâmbitor discutând tot restul drumului.

Modul în care orice gest sau cuvânt al ei, îi afecta deciziile era fascinant, până la urmă acesta era motivul pentru care o alesese. Abilitatea ei de a-i manipula orice gând sau reacție.