-Sa te vad cum mai ascunzi asta prostuto.
Vocea lui Imi sparge timpanele chiar daca o spune in soapta. Degetele lui imi ard pielea chiar daca nu ma atins acum. Respitaria lui imi provoaca vanatai char daca e la juma de metru distanta de chipul meu. Lanturile de la subsol imi strapung pielea. Mainile imi sunt suspentate in aer de jumatate de ora in care fata mia fost facuta rosie de la degelete lui lipinduse de nenumarate ori de pielea mea. Picioarele imi sunt pline de vanatai si de sange. Parul meu are parte de mirosul de benzina precum si mainile mele ce au fost arse. Talpile au parte de umflaturi severe si de durere mut prea mare.
Degetele lui imi cuprind maxilarul eu simtind cum pielea mea este rupta de pe craniu.
-Te rog...
Sunt ragusita. Urletele mele proprii mau facut sa imi pierd vocea.
-TAEHYUNG!? UNDE DRACU ESTI OMULE?!
Vocea lui Yoongi ma face sa rasuflu din greu. Rosu. Ochii lui Taehyung sunt rosii. Clipesc de mai multe ori sperand ca imi voi veni in fire. Galbeni. Ochii logodnicului meu sunt galbeni.
-TAEHYUNG!!!
-Ai noroc.
Imi sopteste. Imi inchid ochii nu vreau sa mai vad ceva ocolo. As vrea sa ii vad scosi din orbite.
-Shhhh....
Isi duce buzele la buzele patate de sangele meu. Isi strecoara limba pe ele facand ca culoarea rosie sa dispara de pe buze si sa apara in ochii lui. Isi aranjeaza sacoul tragandusi cravata la gat. Priveste in jos. Galben. Ochii lui sunt galbeni. Respir scaldat. Nu pot sa respir. Privirea imi este in ceata. Sau mai degraba, nu mai este. Simt cum vreau sa cad doar ca lanturile imi tin bratele suspendate in aer. Capul imi este lasat pe spate. Picioarele imi sunt adunate la piept.
-TAEHYUNG!
Yoongi mai urla inca odata iar ca raspuns Taehyung tranteste usa in urma pentru a nu il mai scoate din minti.
Greutatea corpului meu este deodata insuportabila. Incerc sa imi tin ochii deschisi. Tavanul este deodata cuprins de cercuri si figuri geometrice colorate aprins miscanduse fara astampar. Picioarele mele nu se pot controla in a sta in acelasi loc. Se indeparteaza de mine sfarsind pe cimentul rece.
-Wonyoung...
Capul mi se clatina. Soapta ma strapunge in spate de parca a fi venit din pereti.
-Am avut dreptate Wonyoung?
Se aude din nou. Vocea lui Jimin se aude din nou strapungandumi timpanele. Ii pot simti mana pe umar. Ii pot simti umbra si fantoma mainii trecand prin parul meu.
-Pleaca...
Spun eu. Sau mai bine zis cred ca spun. Din gatul meu nu iese decat cateva litere ragusite. Incerc sa ma intorc. Rade. Rasetul lui ma strapunge pana in oase.
-Ti-am spus sa il ucizi. Ti-am spus ca eu pot sa il ucid.
Picioarele mele vor sa imi impinga corpul pentru a fi lipit de perete. Pleopele mi se inchid. Imi las capul pe spate simtindui degetele pe clavicula mea. Imi deschid ochii dintro data. Vad o fereastra. Vad o fereastra. Vad o fereastra plina cu ochi rosii. Vad o fereastra. Vad o fereastra cu ochi galbeni. Vad o fereastra si simt o mana pe gatul meu. Vad o fereastra si simt o mana pe vanataia de pe gatul meu uscat. Vad o fereastra. Sau poate ca nu o vad. Poate ca doar simt buzele lui aproape de urechea mea. Nu vad o fereastra de acum. Nu mai vad o fereastra dar ii simt degetele in par. Nu mai vad o fereastra dar in aud cum imi sopteste.
-Elibereaza-ma.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
